Probleme Rezolvate

CONCURSUL NAŢIONAL DE OCUPARE A POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR VACANTE/REZERVATE DIN
ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
12 iulie 2023
Probă scrisă
ARTA ACTORULUI
Varianta 3
• Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă zece puncte din oficiu.
• Timpul de lucru efectiv este de patru ore.

Subiectul I
Camil Petrescu și Drama Iluziilor în "Suflete tari"
I. Contextul Epocii și Dramaturgul Camil Petrescu
Camil Petrescu, personalitate complexă a culturii românești interbelice, a fost un scriitor,
dramaturg și filosof, cu contribuții semnificative în domenii precum literatura și teatrul. Activ în
perioada interbelică, Petrescu s-a remarcat prin abordări inovatoare și explorări profunde ale
complexității umane. În contextul epocii, el a fost contemporan cu mișcările avangardiste și
moderniste, reflectând schimbările sociale și culturale ale vremii.
II. Alte Două Piese Ale Dramaturgului
1. "Act venetian" (1923): O altă piesă importantă a lui Camil Petrescu, care explorează
conflictele și dramele umane, dezvăluind lupta indivizilor cu propriile lor iluzii.
2. "Jocul ielelor" (1934): Această piesă reprezintă o explorare a inconștientului colectiv,
abordând teme psihologice și sociale complexe.
III. Analiza Temei Piesei "Suflete tari"
"Suflete tari" evidențiază tema autoiluzionării, aducând în prim-plan dilemele romantismului și
iluziile dragostei absolute. Titlul sugerează o forță interioară, dar și fragilitatea sufletelor care se
confruntă cu propriile lor construcții mentale.
IV. Caracterizarea Personajelor Principale
1. Andrei Pietraru:
o Protagonistul dramei, un erou romantic și visător.
o Construiește o iluzie despre Ioana, percepută ca fiind așa cum vrea să o vadă.
o Se confruntă cu conflictul dintre idealul său romantic și realitate.
2. Ioana Boiu:
o Femeia centrală în viața lui Andrei, percepută diferit de fiecare personaj.
o Reprezentarea complexă a feminității, între realitate și proiecția altora.
o Este și ea prizoniera propriilor iluzii și ale celor din jur.

V. Relațiile dintre Personaje
Relația dintre Andrei și Ioana este una marcată de autoiluzionare reciprocă. Ambii trăiesc într-o
lume imaginară, construind versiuni idealizate ale celuilalt. Celelalte personaje din piesă devin
observatori ai acestei drame a iluziilor și a eșecurilor romantice.
VI. Actorii și Interpretările Celebre
1. Ion Lucian (Andrei Pietraru): Cunoscut pentru interpretarea sa complexă și sensibilă în
adaptările scenice ale piesei.
2. Maia Morgenstern (Ioana Boiu): Prin prestația sa remarcabilă, a adus viață personajului
Ioana în diverse montări teatrale.
VII. Concluzii
"Suflete tari" rămâne o capodoperă a dramaturgiei românești, subliniind complexitatea relațiilor
umane și iluziile pe care le creăm. Analiza atentă a personajelor și a relațiilor lor dezvăluie
profunzimea operei lui Camil Petrescu, care a continuat să influențeze teatrul și literatura
română.
Subiectul II
Spontaneitatea în Teatru: Explorare Teoretică și Practică
I. Introducere
Spontaneitatea în teatru reprezintă capacitatea actorului de a răspunde autentic la situații
neașteptate, fără premeditare sau planificare excesivă. Această abilitate esențială aduce
prospețime și autenticitate în interpretare, transformând actul scenic într-o experiență vie.
II. Spontaneitatea din Perspectivă Teoretică
Conceptul de spontaneitate în teatru se bazează pe ideea că actorul trebuie să fie deschis, receptiv
și pregătit să reacționeze în mod autentic în fața provocărilor scenice. În acest sens, teoreticieni
precum Viola Spolin au dezvoltat metode și jocuri teatrale pentru a cultiva această abilitate.
III. Exemplificare Prin Jocuri Teatrale Spolin
1. "Mirror" (Oglindă):
 Reguli:
o Doi actori reflectă mișcările unuia pe cele ale celuilalt.
 Punct de Concentrare:
o Conștientizarea corpului și a mișcărilor partenerului.
 Indicații pe Parcurs:
o Crescând complexitatea mișcărilor și adaptându-se la schimbări.

 Observații și Evaluare:
o Reacții autentice, adaptabilitate la improvizații.
2. "Gibberish" (Vorbire Neinteligibilă):
 Reguli:
o Actorii comunică utilizând sunete neinteligibile.
 Punct de Concentrare:
o Răspunsul natural la stimulii partenerului.
 Indicații pe Parcurs:
o Intensificarea expresivității și a varietății de sunete.
 Observații și Evaluare:
o Capacitatea de a comunica în mod autentic prin mijloace neconvenționale.
3. "One-Word Story" (Poveste cu Un Singur Cuvânt):
 Reguli:
o Actorii adaugă câte un cuvânt la fiecare replică pentru a crea o poveste.
 Punct de Concentrare:
o Asocierea rapidă și creativă de idei.
 Indicații pe Parcurs:
o Accelerarea ritmului și menținerea coerenței poveștii.
 Observații și Evaluare:
o Coordonare în echipă, capacitatea de a răspunde rapid la schimbări.
IV. Argumentarea Succesiunii Jocurilor Teatrale
Această succesiune de jocuri a fost aleasă pentru a dezvolta gradual abilitatea de spontaneitate a
actorului. "Mirror" oferă o bază solidă, concentrându-se pe receptivitate și răspunsul imediat.
"Gibberish" adaugă un element de neașteptat și creativitate, iar "One-Word Story" îmbină aceste
aspecte, punând accent pe colaborare și conexiune rapidă între actori.
V. Concluzie
Spontaneitatea în teatru nu este doar o aptitudine, ci o trăsătură definitorie a unui actor talentat.
Prin jocuri teatrale precum cele prezentate, actorii pot dezvolta această abilitate, aducând
prospețime și autenticitate în interpretările lor. Procesul gradual de la jocurile simple la cele mai
complexe reflectă evoluția naturală a actorului în această direcție crucială.
Subiectul III
Teatru și Evaluare: Construirea Încrederii Prin Atelierul de Teatru
I. Etapele Procesului de Predare-Învățare-Evaluare în Atelierul de Teatru
1. Predare:

 Comunicare teoretică: Introducerea conceptelor, tehnicilor și principiilor teatrale.
 Demonstrații practice: Ilustrarea modului de aplicare a acestora în interpretare.
2. Învățare:
 Exerciții practice: Participarea la jocuri și exerciții specifice teatrului.
 Lucrul în echipă: Dezvoltarea colaborării și comunicării între elevi.
3. Evaluare:
 Autoevaluare: Elevii reflectă asupra propriei evoluții și identifică puncte de îmbunătățire.
 Evaluare între colegi: Observații constructive, feedback de la colegi pentru îmbunătățire
reciprocă.
 Evaluare de către instructor: Feedback specific, îndrumare și susținere pentru dezvoltarea
continuă.
II. Exemplificare Practică
În cadrul atelierului de teatru, acest proces se traduce într-o succesiune de activități planificate și
flexibile. De exemplu: 1. Predare:
 Introducerea conceptului de improvizație prin discuții și prezentări teoretice.
 Demonstrarea tehnicilor de improvizație printr-un exercițiu practic.
2. Învățare:
 Elevii participă la jocuri de improvizație, explorând spontaneitatea și creativitatea.
 Formarea grupurilor pentru scenete improvizate, dezvoltând colaborarea.
3. Evaluare:
 Elevii se autoevaluează, recunoscând realizările și identificând zonele de îmbunătățire.
 Feedback din partea colegilor în cadrul unei sesiuni de discuții constructive.
 Evaluarea instructorului prin ghidare și încurajare individuală.
III. Tipuri de Evaluare în Atelierul de Teatru
1. Evaluarea Formativă:
o Observarea evoluției pe parcursul exercițiilor și activităților.
o Feedback constant pentru ajustare și îmbunătățire.
2. Autoevaluarea:
o Dezvoltarea abilității elevilor de a se autoevalua și a-și gestiona propriul progres.
3. Evaluarea Colegilor:
o Oferirea și primirea de feedback între elevi pentru dezvoltare reciprocă.
4. Evaluarea Sumativă:
o Evaluarea generală a performanțelor la finalul unui proiect sau perioade de studiu.

IV. Concluzie
Atelierul de teatru nu este doar un spațiu de învățare, ci și un mediu propice pentru dezvoltarea
încrederii și a spiritului critic. Procesul complex de predare, învățare și evaluare în acest context
contribuie la formarea unor actori autentici și conștienți de propriile lor capacități și limite.