Titularizare

2023

CONCURSUL NAŢIONAL DE OCUPARE A POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR VACANTE/REZERVATE DIN 
ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR 
12 iulie 2023 
Probă scrisă 
ARTE VIZUALE - ARHITECTURĂ 
Varianta 3 
• Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă zece puncte din oficiu. 
• Timpul de lucru efectiv este de patru ore. 
 
Subiectul I 
Eseu despre Relaţiile dintre Caracteristicile Spaţiale, Constructive şi Funcţionale ale 
Programele de Arhitectură 
Arhitectura este arta și știința proiectării și construirii clădirilor și a altor structuri, iar un program 
de arhitectură reprezintă o direcție sau un set de obiective ce ghidează proiectarea și realizarea 
unei construcții. În acest context, vom explora relațiile dintre caracteristicile spațiale, 
constructive și funcționale ale diferitelor programe de arhitectură. 
Definirea Notiunii de Program de Arhitectură 
Un program de arhitectură este o declarație detaliată a cerințelor și a scopurilor unui proiect de 
construcție. Acesta include informații despre destinația clădirii, necesitățile funcționale, cerințele 
estetice, restricțiile bugetare și ale altor factori esențiali. Un program bine definit oferă 
arhitecților și proiectanților o bază solidă pentru a începe procesul de proiectare. 
Rolul celor Trei Condiții Utilitas, Firmitas, Venustas 
Cele trei condiții esențiale în arhitectură, cunoscute și sub denumirea de utilitas (utilitate), 
firmitas (fermitate) și venustas (frumusețe), reprezintă principii fundamentale care trebuie să fie 
luate în considerare în elaborarea oricărui proiect de arhitectură. 
Utilitas se referă la funcționalitatea și utilitatea construcției. Un program de arhitectură trebuie să 
răspundă la nevoile și activitățile umane, asigurând un spațiu care să îndeplinească scopurile 
pentru care a fost creat. 
Firmitas evidențiază stabilitatea și soliditatea construcției. Aici se încadrează aspectele 
constructive și structurale, asigurându-se că clădirea este construită în conformitate cu normele 
de siguranță și că va rezista în timp. 
Venustas pune accentul pe frumusețe și estetică. Designul arhitectural trebuie să fie plăcut 
ochiului și să încorporeze elemente estetice în arhitectura construcției. 
Schemă Funcțională a unei Construcții

Luând un program de arhitectură la alegere, să luăm, de exemplu, proiectul unei școli. Schema 
funcțională ar trebui să reflecte o distribuție logică a spațiilor, cum ar fi sălile de clasă, birouri 
administrative, săli de sport și spații de recreere. Circulațiile ar trebui să fie gândite pentru a 
asigura un flux eficient între aceste spații, iar conectivitatea cu spațiul exterior ar trebui să fie 
considerată, oferind spații verzi sau curți pentru recreere. 
Influența Factorilor Contextuali 
Factorii contextuali precum politic, social, urban, mediul natural, cultural și economic au o 
influență semnificativă asupra programelor de arhitectură. De exemplu, într-un context urban, 
arhitectura trebuie să răspundă la nevoile comunității și să se integreze în peisajul urban existent. 
Factori culturali pot dicta anumite elemente de design, reflectând tradițiile locale sau valorile 
comunității. 
Programe Esențiale în Dezvoltarea Competențelor Elevilor 
Pentru dezvoltarea competențelor cognitive, aplicativ-practice, de comunicare-relaționare și 
dezvoltarea personală și profesională a elevilor, programele de arhitectură pot juca un rol crucial. 
Astfel, programele care încurajează creativitatea și gândirea critică în procesul de proiectare, 
oferă experiență practică în realizarea modelelor și promovează colaborarea între elevi pot 
contribui semnificativ la dezvoltarea acestor competențe. 
În concluzie, relațiile dintre caracteristicile spațiale, constructive și funcționale ale programele de 
arhitectură sunt esențiale pentru a crea construcții care să îndeplinească nevoile umane și să se 
integreze armonios în contextul lor. Prin respectarea principiilor utilitas, firmitas și venustas și 
luând în considerare factorii contextuali, arhitectura devine nu doar o formă de expresie artistică, 
ci și o știință care răspunde la provocările și nevoile societății. 
Subiectul II 
Eseu despre Arhitectura Brâncovenească - O Sinteză a Influencelor Culturale și Stilistice 
Perioada Stilului Brâncovenesc 
Stilul Brâncovenesc s-a manifestat în Principatele Românești în secolul al XVII-lea și prima 
parte a secolului al XVIII-lea, sub domnia voievodului Constantin Brâncoveanu (1688-1714). 
Această perioadă a fost marcantă pentru dezvoltarea arhitecturii și artei în regiune. 
Cadrul Politic și Social 
În timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, Principatele Românești au avut o perioadă de 
stabilitate relativă. Cu toate acestea, contextul politic și social a fost influențat de presiunile 
externe, în special de relațiile cu Imperiul Otoman și influențele europene venite din Rusia, 
Franța și Italia. 
Caracteristicile Stilului Brâncovenesc

Arhitectura Brâncovenească se remarcă prin utilizarea atentă a materialelor, predominând piatra 
și cărămida. Decorațiunile sunt elaborate, cu influențe orientale, sub forma de motive florale, 
arabescuri și inscripții calligrafice. Siluetele edificiilor au proporții echilibrate și elegante, cu un 
accent pus pe detalii și simetrie. 
Amplasarea Palatelor Brâncovenești 
Palatele Brâncovenești erau integrate în ansambluri arhitecturale complexe, având un mod 
specific de amplasare în curți. Acestea erau plasate în centrul curții, fiind înconjurate de clădiri 
secundare și grădini, formând un ansamblu unitar și armonios. 
Influențele Stilistice Brâncovenești 
Influențele Exterioare: Arhitectura Brâncovenească a absorbit influențe din diferite părți ale 
lumii. Influentele exterioare includ elemente de arhitectură otomană, aduse din Constantinopol, 
și influențe din Rusia lui Petru cel Mare, Franța lui Ludovic al XIV-lea și Italia de nord. 
Influențele Interioare: În paralel cu influențele exterioare, arhitectura locală a avut, de asemenea, 
un impact semnificativ. Elemente precum coloanele în formă de spirală și decorațiunile inspirate 
din tradițiile artistice autohtone au contribuit la definirea stilului Brâncovenesc. 
Palatul de la Mogoșoaia - Reprezentant Emblematic al Stilului Brâncovenesc 
Palatul de la Mogoșoaia, construit în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, reflectă în 
mod elocvent caracteristicile stilului Brâncovenesc. Planimetria palatului este simetrică, iar 
funcțiunile sunt distribuite pe înălțime într-un mod echilibrat. Accesul în palat este marcat de un 
portic de inspirație tradițională românească, iar influențe din arhitectura palazzo-ului italian se 
regăsesc în elemente decorative rafinate și în proporțiile clădirii. 
Schiță Perspectivală a Palatului de la Mogoșoaia 
(Pentru a prezenta o schiță perspectivală, ar trebui să utilizați un instrument de desen și să 
ilustrați principalele elemente ale Palatului de la Mogoșoaia, precum porticul, decorațiunile 
exterioare și simetria planimetriei.) 
În concluzie, arhitectura Brâncovenească reprezintă o sinteză remarcabilă a influențelor culturale 
și stilistice, reflectând nu doar bogăția artistică și tehnologică a epocii, ci și capacitatea de a 
integra diverse elemente într-un stil distinctiv și unitar. Palatul de la Mogoșoaia rămâne un 
monument impresionant al acestei perioade, ilustrând perfect frumusețea și rafinamentul 
arhitecturii Brâncovenești. 
Subiectul III 
Comentariu asupra Conținutului învățării pentru Competența Specifică 1.7 din Studiul 
Formelor și Desenul, clasa a X-a

Competența Specifică: 1.7. Armonizarea elementelor morfologice într-un ansamblu, în 
cadrul studiului. 
Competența Generală: 
1. Utilizarea elementelor de limbaj plastic. 
Conținut: Particularități ale raportului lumina-umbra, în perceperea și în redarea formelor, de la 
elementele constitutive la ansamblu. 
Metode Didactice: a. În activitatea didactică pentru această competență specifică, pot fi utilizate 
două metode eficiente: 
1. Demonstrația Practică: 
o Argumentare: Această metodă permite elevilor să observe direct modul în care se 
pot armoniza elementele morfologice într-un ansamblu, evidențiind 
particularitățile raportului lumina-umbra. Prin prezentarea practică, se facilitează 
înțelegerea detaliilor și a interacțiunilor dintre elementele constitutive și 
ansamblul final. 
2. Analiza de Opere de Artă: 
o Argumentare: Studierea operelor artistice relevante oferă o perspectivă diversă 
asupra modului în care artiștii de-a lungul istoriei au abordat armonizarea 
elementelor morfologice. Analiza detaliată a operelor ajută elevii să înțeleagă 
variatele abordări artistice și să le aplice în propriile creații. 
Organizarea Activității Didactice: c. Activitatea didactică poate fi organizată în sesiuni 
practice de desen și analiză a operelor de artă. Fiecare sesiune ar putea începe cu o scurtă 
introducere teoretică, urmată de demonstrații practice și analiza detaliată a operelor de artă 
relevante. 
Mijloace Didactice: d. Pentru formarea și dezvoltarea competenței specifice, se pot utiliza: 
1. Proiectorul și Imaginile de Referință: 
o Moment în Lecție: La începutul lecției, pentru a introduce subiectul. 
o Mod de Integrare: Imaginile pot fi proiectate pe ecran, oferind exemple vizuale 
pentru a ilustra raportul lumina-umbra și armonizarea formelor. 
2. Sesiuni Practice de Desen cu Model: 
o Moment în Lecție: În mijlocul lecției, pentru a permite elevilor să aplice direct 
noțiunile teoretice. 
o Mod de Integrare: Elevii pot realiza desene sub îndrumarea profesorului, aplicând 
conceptele discutate anterior. 
Metode de Evaluare Eficiente: e. Pentru verificarea însușirii competențelor, se pot utiliza: 
1. Portofoliul de Lucrări:

o Argumentare: Permite evaluarea continuă și progresivă a abilităților elevilor în 
armonizarea elementelor morfologice în desenele lor. 
2. Evaluarea prin Analiza Critică: 
o Argumentare: Solicitarea elevilor să analizeze și să critice propriile lor lucrări, 
precum și ale colegilor, îi ajută să dezvolte o înțelegere mai profundă a aspectelor 
cheie și să își îmbunătățească abilitățile. 
Prin utilizarea acestor metode, mijloacelor didactice și metodelor de evaluare, se creează un 
cadru educațional robust pentru formarea și dezvoltarea competenței specifice 1.7 din Studiul 
Formelor și Desenul, clasa a X-a.