Titularizare

2023

CONCURSUL NAŢIONAL DE OCUPARE A POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR VACANTE/REZERVATE DIN 
ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR 
12 iulie 2023 
Probă scrisă 
ASISTENȚĂ MEDICALĂ GENERALĂ MAIȘTRI INSTRUCTORI Varianta 3 
• Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă zece puncte din oficiu. 
• Timpul de lucru efectiv este de patru ore. 
 
Subiectul I 
I.1 
a) Scopul recoltării urinei este de a obține informații despre starea sistemului urinar și a altor 
organe, putând depista eventuale anomalii sau afecțiuni. Examenul sumar de urină oferă 
informații despre compoziția urinei, incluzând aspectul, culoarea, mirosul, densitatea, pH-ul, 
prezența proteinelor, glucozei, celulelor sanguine, bacteriilor și a altor substanțe chimice. 
b) Tehnica recoltării urinei pentru examen sumar de urină include următoarele etape: 
Materiale necesare: 
 Recipient de colectare a urinei (cupă de urină); 
 Etichetă pentru identificare; 
 Șervețele de hârtie sau șervete umede pentru igienă; 
 Sabot de unică folosință sau vas de colectare a urinei. 
Pregătirea psihică și fizică a pacientului: 
 Informați pacientul despre procedură și importanța recoltării corecte a urinei. 
 Asigurați intimitatea și condiții adecvate pentru recoltare. 
 Pacientul trebuie să fie bine hidratat în timpul recoltării. 
Execuția tehnicii: 
1. Pacientul se spală pe mâini și organele genitale. 
2. Se colectează o mică cantitate de urină în toaletă înainte de a începe recoltarea, pentru a 
evita contaminarea cu substanțe prezente în uretră. 
3. Se folosește sabotul sau vasul de colectare pentru a aduna o cantitate medie de urină în 
timpul jetului urinar. 
4. Restul urinei necesară analizei se colectează în recipientul special. 
5. Pacientul își continuă urinarea în toaletă. 
6. Recipientul cu urină este închis ermetic și etichetat corespunzător cu numele pacientului 
și data recoltării. 
Evaluarea procedurii/accidente, incidente: 
 Se verifică corespunderea etichetelor cu datele pacientului.

 Se examinează starea urinei pentru a detecta orice anomalie. 
 Dacă există orice incident, acesta trebuie raportat. 
Este esențial ca toate etapele să fie respectate pentru a asigura precizia rezultatelor și pentru a 
evita contaminarea sau alte probleme care ar putea afecta interpretarea corectă a analizelor de 
urină. 
I.2 
a) Injecția intradermică este o tehnică de administrare a medicamentelor în care acul unei seringi 
pătrunde stratul superior al pielii, numit dermul. Acest tip de injecție se realizează în stratul 
superficial al pielii, fără a ajunge în țesuturile subiacente. 
b) Scopurile administrării medicamentelor prin injecție intradermică includ: 
 Testarea reacțiilor alergice: Injecția intradermică este adesea utilizată pentru teste 
cutanate pentru identificarea alergiilor. 
 Administrarea vaccinurilor: Unele vaccinuri, precum cel pentru tuberculoză (testul 
Mantoux), sunt administrate prin injecție intradermică. 
c) Locuri de elecție pentru injecția intradermică includ: 
 Antebraț (partea internă): Testul Mantoux este un exemplu de injecție intradermică care 
se administrează pe partea internă a antebrațului. 
 Regiunea scapulară: Unele teste cutanate pot fi efectuate în regiunea scapulară a spatelui. 
d) Complicații posibile/accidente, incidente ale injecției intradermice pot include: 
 Formarea unui chist: Uneori, injecția intradermică poate determina formarea unui chist 
mic sub piele. 
 Reacții alergice sau inflamații: Ca orice procedură care implică pătrunderea pielii, există 
riscul de reacții adverse, cum ar fi roșeață, umflare sau durere la locul injecției. Este 
important să se monitorizeze astfel de reacții și să se raporteze orice semne de 
complicații. 
Este crucial ca personalul medical să aibă cunoștințe și abilități corespunzătoare pentru a efectua 
injecții intradermice în condiții de siguranță și pentru a minimiza riscul de complicații. 
I.3 
a) Anuria este definită ca o cantitate extrem de mică sau absența totală a urinei eliminate de către 
rinichi. Două cauze ale anuriei pot include: 
1. Ocluzie renală: Blocarea fluxului de urină din rinichi poate apărea din cauza unui cheag 
de sânge, calculilor renali sau altor obstrucții.

2. Insuficiența renală acută: O afecțiune în care funcția rinichilor scade brusc, afectând 
capacitatea acestora de a produce urină. 
b) Patru tulburări de emisie urinară includ: 
1. Polaciuria: Se referă la urinarea frecventă, cu eliminarea unor cantități mici de urină de 
fiecare dată. Aceasta poate fi asociată cu diverse condiții, cum ar fi infecții ale tractului 
urinar sau hiperactivitatea vezicii urinare. 
2. Oligurie: O scădere a cantității de urină eliminate, adesea definată ca mai puțin de 400 
ml pe zi. Oliguria poate fi cauzată de deshidratare, insuficiență renală sau alte afecțiuni. 
3. Enurezis nocturn (incontinență nocturnă): Este caracterizată de pierderea involuntară 
de urină în timpul somnului la copii care au depășit vârsta la care aceasta este considerată 
normală. 
4. Retenție urinară: Incapacitatea de a goli complet vezica urinară. Poate fi cauzată de 
obstrucții ale tractului urinar, disfuncții ale mușchilor vezicii urinare sau probleme 
neurologice. 
Aceste tulburări pot avea multiple cauze, inclusiv infecții, traume, afecțiuni renale, probleme 
neurologice sau anomalii anatomice. Diagnosticarea și tratamentul corespunzător sunt esențiale 
pentru gestionarea acestor probleme de emisie urinară. 
Subiectul II 
II.1 
a) Diabetul zaharat este o afecțiune metabolică cronică caracterizată prin niveluri ridicate ale 
glucozei în sânge, numite hiperglicemie. Acest lucru se întâmplă fie din cauza insuficienței 
producerii de insulină de către pancreas, fie din cauza incapacității celulelor de a utiliza eficient 
insulina produsă. 
b) Patru circumstanțe de apariție ale diabetului zaharat includ: 
1. Factori genetici: Persoanele cu istoric familial de diabet zaharat au un risc crescut de a 
dezvolta afecțiunea. 
2. Factori de mediu: Anumite infecții virale sau expunerea la substanțe toxice pot contribui 
la apariția diabetului. 
3. Stresul oxidativ: Daunele celulare cauzate de radicalii liberi pot afecta funcția celulelor 
beta pancreatice responsabile de producerea insulinei. 
4. Obezitatea: Persoanele supraponderale sau obeze prezintă un risc crescut de a dezvolta 
rezistență la insulină. 
c) Șase manifestări de dependență ale diabetului zaharat includ: 
1. Polidipsie: Sete excesivă. 
2. Polifagie: Foame excesivă. 
3. Politurie: Urinare excesivă.

4. Scădere în greutate neintenționată: Pierderea în greutate în ciuda unui aport alimentar 
normal sau crescut. 
5. Oboseală și slăbiciune: Senzația de oboseală constantă și lipsa energiei. 
6. Răni care se vindecă greu: Diabetul poate afecta capacitatea organismului de a vindeca 
rănile, ceea ce poate duce la infecții cronice. 
d) Trei explorări paraclinice indicate în diabetul zaharat includ: 
1. Glicemia în repaus: Măsurarea nivelului de glucoză în sânge într-o stare de post, care 
oferă informații despre controlul glicemic. 
2. Hemoglobina glicată (HbA1c): Măsoară media glicemiei pe o perioadă de 2-3 luni și 
oferă o imagine a controlului glicemic pe termen lung. 
3. Teste de urină pentru albuminurie și creatinină: Pentru evaluarea funcției renale și 
depistarea eventualelor complicații renale asociate diabetului zaharat. 
Îngrijirea pacientului cu diabet zaharat implică o abordare holistică, incluzând gestionarea 
glicemiei, adoptarea unui stil de viață sănătos, monitorizarea și tratamentul complicațiilor, 
precum și educația pacientului pentru auto-gestionare. 
 
II.2 
a) Colica renală este o durere acută și severă cauzată de obstrucția fluxului normal de urină din 
rinichi. Această obstrucție poate fi cauzată de calculi renali (pietre la rinichi) sau alte condiții 
care împiedică trecerea normală a urinei. 
b) Trei cauze ale colicii renale includ: 
1. Calculi renali: Depuneri cristaline care se formează în rinichi și pot obstrua tractul 
urinar. 
2. Obstrucție ureterală: Blocajul ureterelor prin diverse cauze, cum ar fi tumori sau 
cheaguri de sânge. 
3. Infecții urinare severe: Pot duce la inflamație și umflare, provocând colică renală. 
c) Cinci simptome prezente în colica renală includ: 
1. Durere severă: Localizată de obicei în partea inferioară a spatelui sau în flanc, putând 
radia către abdomenul inferior și organele genitale. 
2. Durere însoțită de agitație și neliniște: Pacienții pot fi agitați și incapabili să găsească o 
poziție confortabilă din cauza durerii intense. 
3. Urinar frecvent și dureros: Pacienții pot simți nevoia constantă de a urina, dar pot 
elimina doar cantități mici de urină. 
4. Hematurie: Prezența sângelui în urină, care poate fi vizibilă sau detectată doar la 
analizele de laborator. 
5. Nauze și vărsături: Pot apărea ca răspuns la durerea intensă.

d) Cinci intervenții ale asistentului medical la bolnavul cu colică renală includ: 
1. Administrarea de analgezice: Pentru a controla durerea, se pot administra analgezice 
adecvate sub supraveghere medicală. 
2. Administrarea de antiinflamatoare non-steroidiene (AINS): Pentru a reduce 
inflamația și a ameliora durerea. 
3. Administrarea de lichide: Pentru a menține hidratarea și a ajuta la eliminarea calculilor 
renali. 
4. Monitorizarea semnelor vitale: Pentru a detecta eventualele complicații și pentru a 
asigura stabilitatea pacientului. 
5. Educație pacientului: Cu privire la managementul durerii, importanța hidratației, și 
urmărirea îndrumărilor medicale pentru investigații și tratament ulterior. 
Este important ca orice pacient cu simptome de colică renală să caute imediat asistență medicală 
pentru evaluare și gestionare corespunzătoare. 
Subiectul III 
a. Scopul utilizării lecției de evaluare a cunoștințelor în cadrul procesului instructiv-
educativ: 
 Măsurarea nivelului de înțelegere și asimilare a cunoștințelor dobândite în cadrul 
cursului. 
 Evaluarea competențelor și abilităților studenților în aplicarea conceptelor în situații 
practice. 
 Furnizarea feedback-ului pentru îmbunătățirea procesului de învățare. 
b. Variantele de concepere și organizare a lecțiilor de evaluare a cunoștințelor: 
1. Teste scrise sau grile de evaluare. 
2. Proiecte sau lucrări practice individuale sau de grup. 
3. Studii de caz și analize de situații practice. 
4. Prezentări orale sau de tip poster. 
c. Evenimentele lecției de evaluare a cunoștințelor, în succesiune logică: 
1. Prezentarea obiectivelor evaluării. 
2. Distribuirea subiectelor sau sarcinilor de evaluare. 
3. Realizarea activităților de evaluare propriu-zise. 
4. Colectarea și corectarea lucrărilor. 
5. Feedback și discuții asupra rezultatelor. 
d. Proiectarea unei lecții de evaluare: 
 Conținutul/conținuturile ce urmează a fi evaluate: Procesul de nursing în bolile 
infecțioase, cu accent pe colica renală și îngrijirea pacienților cu varicelă.

 Obiectivele lecției: 
o Studenții vor fi capabili să explice procesul de nursing în cazul colicii renale. 
o Studenții vor fi capabili să descrie intervențiile de nursing în îngrijirea pacienților 
cu varicelă. 
 Activitatea de evaluare: Test scris cu întrebări structurate și studiu de caz legat de colica 
renală și varicelă. 
 Mijloace de învățământ: 
o Prezentare PowerPoint cu informații relevante despre colică renală și îngrijirea 
pacienților cu varicelă. 
o Materiale didactice, cum ar fi studii de caz și documentație specifică. 
e. Iteme de evaluare și răspunsuri așteptate: 
1. Item cu alegere multiplă: Întrebare: Care este cauza principală a colicii renale? A. 
Infecție urinară B. Calculi renali C. Insuficiență renală Răspuns corect: B. Calculi renali. 
2. Item cu răspuns scurt: Întrebare: Enumerați două simptome ale varicelei. Răspuns 
corect: Leziuni cutanate veziculare și febră. 
3. Item de tip întrebare structurată: Întrebare: Descrieți trei intervenții de nursing pentru 
gestionarea durerii în cazul colicii renale. Răspuns așteptat: Exemple de intervenții pot 
include administrarea analgezicelor prescrise, aplicarea căldurii locale și monitorizarea 
constantă a tensiunii arteriale și a stării de hidratare a pacientului.