Titularizare

2023

CONCURSUL NAŢIONAL DE OCUPARE A POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR VACANTE/REZERVATE DIN 
ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR 
12 iulie 2023 
Probă scrisă CONFECȚII PIELE PROFESORI 
Varianta 3 
• Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă zece puncte din oficiu. 
• Timpul de lucru efectiv este de patru ore 
 
Subiectul I 
I.a 
 
a. Tipuri de piei finite clasificate după modul de secționare și finisare: 
1. Pielea integrală (full grain): Este piele care păstrează întreaga structură a pielii originale 
și este finisată pentru a evidenția caracteristicile naturale ale acesteia. 
2. Pielea separată (split leather): Este obținută prin separarea stratului exterior al pielii de 
stratul interior. Stratul exterior (partea superioară) este folosit pentru pielea integrală, iar 
stratul interior este utilizat pentru pielea separată. 
3. Pielea rectificată (corrected grain): Acest tip de piele poate fi obținut prin rectificarea 
sau șlefuirea stratului superior pentru a elimina imperfecțiunile, urmate de aplicarea unui 
strat de finisare. 
b. Straturi distincte din structura pielii crude: 
1. Epiderma: Stratul exterior al pielii, care asigură protecția împotriva factorilor externi. 
2. Dermisul: Stratul intermediar, bogat în fibre de colagen și elastină, care oferă rezistență 
și elasticitate pielii. 
3. Stratul de grăsime subcutanată: Stratul cel mai profund, care servește drept izolație 
termică și depozit de grăsime. 
c. Noțiunea de permeabilitate la apă a pielii: Permeabilitatea la apă se referă la capacitatea pielii 
de a permite sau împiedica trecerea apei prin structura sa. Factorii care influențează 
permeabilitatea la apă a pielii includ: 
1. Porozitatea pielii: Pielea cu pori deschiși are o permeabilitate mai mare. 
2. Tratamentele de finisare: Anumite substanțe chimice folosite în procesul de finisare pot 
afecta permeabilitatea pielii. 
3. Grosimea pielii: Pielea mai groasă poate avea o permeabilitate mai scăzută. 
d. Rezistența la sfâșiere a pielii: Rezistența la sfâșiere a pielii se referă la capacitatea acesteia de 
a rezista la forțele care încearcă să o desprindă sau să o rupă. Este influențată de factori precum 
densitatea fibrelor de colagen din derm, procesul de finisare și tratamentele aplicate. Cu cât 
pielea are o rezistență mai mare la sfâșiere, cu atât este mai durabilă și rezistentă la deteriorare.

I.b 
a. Reprezentarea piciorului cu punctele antropometrice:  
Puncte antropometrice sau caracteristice ale piciorului: 
1. Punctul medial al calcaiului (Cm): Punctul situat în mijlocul marginii mediale a 
călcâiului. 
2. Punctul lateral al calcaiului (Cl): Punctul situat în mijlocul marginii laterale a 
călcâiului. 
3. Punctul degetului mare (Dt1): Punctul situat în vârful degetului mare. 
4. Punctul degetului mic (Dtm): Punctul situat în vârful degetului mic. 
5. Punctul median al degetelor (Dtm): Punctul situat în mijlocul degetelor, pe linia 
mediană. 
b. Tipuri de parametri antropometrici: 
1. Lineari: Măsurători directe ale distanțelor sau lungimilor, cum ar fi lungimea piciorului 
sau circumferința gleznei. 
2. Superficiali: Măsurători care implică suprafețe ale corpului, precum aria piciorului sau 
lățimea palmelor. 
3. Volumetrici: Măsurători care implică volumele sau capacitățile, cum ar fi volumul 
piciorului sau volumul mâinii. 
c. Exemple de doi parametri antropometrici: 
 Pentru tipul de parametru linear, se poate lua în considerare „Lungimea piciorului” 
(măsurată de la punctul Cm la Dt1). 
 Pentru tipul de parametru superficial, se poate lua în considerare „Aria de contact a 
talpii” (suprafața pe care piciorul o ocupă pe o suprafață plană). 
Subiectul II 
II.I 
a. Noțiuni de evaluare a calității și de supraveghere a calității: 
 Evaluarea calității: Procesul de analiză și atribuire a unei valori sau a unui grad de 
conformitate a produselor sau serviciilor cu anumite standarde sau specificații. 
 Supravegherea calității: Activitatea continuă de monitorizare și control a proceselor 
pentru a asigura că produsele sau serviciile îndeplinesc standardele de calitate predefinite. 
b. Cele două categorii de produse rezultate în urma inspecției calității: 
1. Produse conforme: Acestea sunt produsele care îndeplinesc standardele și specificațiile 
de calitate stabilite.

2. Produse neconforme: Acestea sunt produsele care nu îndeplinesc standardele și 
specificațiile de calitate, fiind considerate defecte. 
c. Două cauze de apariție a defectelor constatate în urma inspecției calității: 
1. Procese de producție necorespunzătoare: Utilizarea echipamentelor sau materialelor de 
calitate inferioară sau nerespectarea procedurilor standard de producție. 
2. Erori umane: Greșeli în manipularea materialelor sau în procesul de asamblare, 
neînțelegerea specificațiilor de calitate sau formare insuficientă a personalului. 
d. Verificarea calității produselor: 
 Definiția noțiunii de verificare a calității: Procesul de examinare a produselor sau 
serviciilor pentru a determina dacă îndeplinesc cerințele de calitate. 
 Momente din procesul de fabricație în care se face verificarea calității produselor: 
1. Verificarea în timpul producerii: Monitorizarea calității pe parcursul întregului 
proces de producție. 
2. Verificarea finală: Examinarea produselor finite înainte de livrare către clienți. 
 Două tipuri de verificări: 
1. Verificarea vizuală: Examinarea produselor cu ochiul liber pentru detectarea 
defectelor evidente sau a neregulilor. 
2. Verificarea prin teste și măsurători: Utilizarea echipamentelor și instrumentelor 
pentru a evalua caracteristicile și performanțele produselor în conformitate cu 
standardele stabilite. 
 
II.II 
a. Definiția accidentului de muncă: Accidentul de muncă este un eveniment neașteptat și 
nedorit care are loc în timpul desfășurării activităților legate de muncă și care cauzează leziuni 
sau daune corporale lucrătorului implicat. 
b. Trei criterii de clasificare a accidentelor de muncă: 
1. Gravitatea leziunii: Accidentele pot fi clasificate în funcție de gravitatea leziunilor 
produse, de la ușoare până la grave sau fatale. 
2. Tipul de accident: Accidentele pot fi clasificate în funcție de tipul de eveniment, cum ar 
fi căderi, loviri, expunere la substanțe periculoase etc. 
3. Locul de producere: Accidentele pot fi clasificate în funcție de locul în care au avut loc, 
precum la locul de muncă, în timpul deplasărilor în interes de serviciu sau în alte locuri 
legate de activitatea profesională. 
c. Clasificarea accidentelor de muncă după gravitatea leziunilor:

1. Accidente ușoare: Care cauzează leziuni minore și nu necesită îngrijiri medicale 
deosebite. 
2. Accidente grave: Care cauzează leziuni semnificative și necesită intervenție medicală 
sau recuperare extinsă. 
3. Accidente fatale: Care conduc la decesul lucrătorului. 
d. Două cauze ce produc accidente de muncă: 
1. Condiții nesigure de lucru: Prezența unor echipamente defecte, infrastructură 
necorespunzătoare sau practici de lucru neglijente pot contribui la producerea 
accidentelor. 
2. Comportamentul necorespunzător al lucrătorului: Lipsa atenției, ignorarea 
procedurilor de siguranță, neutilizarea echipamentelor de protecție personală sau 
nerespectarea regulilor de siguranță pot fi cauze ale accidentelor de muncă. 
Subiectul III 
III.1. Lecția de evaluare utilizând o metodă tradițională: Metoda Examinării Orale 
a. Detalii conținutul învățării asociat rezultatelor învățării vizate: 
 Conținut: Operații de prelucrare mecanică a pieselor (scop, descriere, faze de execuție, 
criterii de calitate). 
 Rezultate învățare: 
o Cunoștințe: Descrierea modului de execuție a operațiilor de prelucrare mecanică a 
pieselor. 
o Abilități: Autoevaluarea calității operațiilor de prelucrare mecanică a pieselor. 
b. Resurse necesare desfășurării lecției: 
 Materiale de prezentare (diapozitive, scheme, etc.). 
 Fișe cu întrebări pentru examinarea orală. 
 Tabel de notare pentru autoevaluarea elevilor. 
c. Evenimente lecției: 
1. Introducere: 
o Prezentarea obiectivelor și importanței autoevaluării în procesul de învățare. 
2. Dezvoltare: 
o Prezentarea detaliată a operațiilor de prelucrare mecanică a pieselor. 
o Examinare orală individuală a elevilor, cu întrebări privind scopul operațiilor, 
descrierea acestora, fazele de execuție și criteriile de calitate. 
o Autoevaluarea calității operațiilor de către elevi. 
3. Încheiere: 
o Recapitularea principalelor aspecte învățate și sublinierea importanței 
autoevaluării.

o Feedback individual acordat elevilor cu privire la performanța lor în autoevaluare 
și examinarea orală. 
d. Desfășurarea lecției: 
 Activitatea profesorului: Prezentarea informațiilor, întrebări pentru examinarea orală, 
acordarea feedback-ului. 
 Activitatea elevilor: Ascultarea, răspunsul la întrebări, autoevaluarea. 
 Strategie didactică: Prezentare, întrebări, discuții, autoevaluare. 
 Metoda de evaluare: Examinare orală și autoevaluare. 
e. Avantaje și limite ale utilizării metodei de examinare orală: 
 Avantaje: 
1. Permite evaluarea directă a cunoștințelor și abilităților elevilor. 
2. Oferă posibilitatea interacțiunii directe și feedback-ului imediat. 
 Limite: 
1. Potențialul de subiectivitate în evaluarea orală. 
2. Uneori, elevii pot resimți stresul și presiunea în timpul examenului oral. 
III.2. Proiectul - metodă complementară / alternativă de evaluare: Metoda Proiectului 
 Caracteristici ale proiectului: 
1. Durată extinsă: Proiectul se desfășoară pe o perioadă mai lungă de timp, 
permițând o implicare mai profundă a elevilor. 
2. Colaborare: Elevii lucrează împreună la realizarea proiectului, dezvoltând 
capacități de colaborare. 
3. Soluții creative: Proiectul oferă elevilor posibilitatea de a găsi soluții creative și 
inovatoare în prelucrarea mecanică a pieselor. 
 Avantajul utilizării metodei de proiect: 
o Dezvoltă abilități practice și aplicate în context real, oferind elevilor oportunitatea 
de a-și aplica cunoștințele într-un mod practic. 
 Capacități ale elevilor evaluate în timpul realizării proiectului: 
0. Abilități de rezolvare a problemelor: Identificarea și soluționarea problemelor 
practice întâlnite în timpul prelucrării mecanice. 
1. Abilități de comunicare: Comunicarea eficientă între membrii echipei pentru a 
atinge obiectivele proiectului. 
2. Abilități de luare a deciziilor: Luarea deciziilor referitoare la operațiile de 
prelucrare mecanică în cadrul proiectului. 
3. Abilități de autoevaluare: Evaluarea propriilor contribuții și rezultate în cadrul 
proiectului.