Titularizare

2023

CONCURSUL NAŢIONAL DE OCUPARE A POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR VACANTE/REZERVATE DIN 
ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR 
12 iulie 2023 
Probă scrisă 
CONFECȚII PIELE MAIŞTRI INSTRUCTORI 
Varianta 3 
• Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă zece puncte din oficiu. 
• Timpul de lucru efectiv este de patru ore. 
 
Subiectul I 
I.1. Importanța aței de cusut în industria confecțiilor din piele 
a. Rolul aței de cusut: 
 Ața de cusut reprezintă un element esențial în procesul de confecționare a produselor din 
piele, având rolul principal de a asigura soliditatea și durabilitatea cusăturilor. Prin 
utilizarea corespunzătoare a aței, se creează legături rezistente între materialele din piele, 
contribuind astfel la calitatea finală a produsului. 
b. Clasificarea aței de cusut după natura materiei prime: 
 Ața de cusut poate fi clasificată în funcție de natura materiei prime în două categorii 
principale: naturală și sintetică. 
o Ața naturală este obținută din fibre naturale, precum bumbacul sau mătasea. 
o Ața sintetică este fabricată din poliester sau nailon, oferind rezistență sporită la 
tracțiune și abraziune. 
c. Utilizări pentru trei tipuri de ață de cusut: 
 Ață de bumbac: Este utilizată pentru cusături fine și detaliate, oferind flexibilitate și 
aspect estetic în confecționarea articolelor din piele, cum ar fi genti sau îmbrăcăminte. 
 Ață de poliester: Datorită rezistenței sale la întindere și rupere, este ideală pentru articole 
care necesită o cusătură puternică, cum ar fi încălțămintea de protecție sau accesorii 
pentru motocicliști. 
 Ață de nailon: Cunoscută pentru rezistența sa la apă și uzură, este utilizată în 
confecționarea articolelor de exterior, cum ar fi rucsacuri sau echipamente sportive. 
d. Caracteristici ale aței de cusut și importanța lor: 
 Rezistența la tracțiune: O caracteristică esențială pentru ața de cusut, deoarece asigură 
soliditatea cusăturilor. În industria confecțiilor din piele, unde se pun accent pe 
durabilitate, o ață rezistentă este crucială pentru a preveni dezlipirea sau ruptura 
cusăturilor în timp. 
 Rezistența la factorii ambientali: Ața de cusut trebuie să reziste la condiții variate de 
mediu, inclusiv umiditate și expunerea la soare. O ață cu această caracteristică va menține

integritatea cusăturilor chiar și în condiții dificile, extinzând astfel durabilitatea 
produselor din piele. 
Prin atingerea acestor cerințe, ața de cusut devine o componentă esențială în procesul de 
fabricație a articolelor din piele, contribuind la calitatea, funcționalitatea și durabilitatea acestora. 
I.2. Curățarea și ungerea mașinilor de croit 
a. Informațiile oferite de graficul de curățare: 
 Un grafic de curățare furnizează informații despre frecvența și tipurile de operațiuni de 
curățare necesare pentru diverse părți ale mașinii de croit. Acesta poate include detalii 
despre utilizarea unor agenți de curățare specifici, instrumente necesare, și proceduri de 
siguranță asociate cu fiecare operațiune. Graficul poate fi util pentru programarea și 
monitorizarea regulată a activităților de întreținere. 
b. Definiții: 
 Ungerea utilajelor: Este procesul de aplicare a unui lubrifiant sau ulei special pe părțile 
mobile ale mașinilor pentru a reduce frecarea, a preveni uzura și a asigura o funcționare 
eficientă. Acesta contribuie, de asemenea, la răcirea componentelor în mișcare. 
 Sistemul de ungere: Este ansamblul de componente și proceduri care asigură livrarea 
controlată a lubrifiantului către zonele necesare ale mașinilor. Sistemele pot varia, de la 
lubrifiere manuală până la sisteme automate complexe. 
c. Ungerea mașinii de croit cu cuțit vertical și a mașinii de croit cu cuțit bandă: 
 Mașina de croit cu cuțit vertical: 
o Tip de lubrifiant: De obicei, se utilizează un ulei special pentru mașini textile. 
o Locuri de ungere: Punctele critice includ lagărele cuțitului și părțile mobile ale 
sistemului de ridicare/descădere a cuțitului. 
 Mașina de croit cu cuțit bandă: 
o Tip de lubrifiant: Un lubrifiant adecvat pentru lanțuri și zonele de frecare. 
o Locuri de ungere: Punctele importante includ roțile lanțului, lagărele și zonele de 
contact ale cuțitului cu materialul textil. 
d. Zonă periculoasă și riscul de accidentare pentru mașina de croit cu cuțit vertical: 
 Zonă periculoasă: Zonele din apropierea cuțitului în mișcare și ale sistemului de 
ridicare/descădere a cuțitului. 
 Risc de accidentare: Posibilitatea de tăiere sau prindere a degetelor în timpul operațiilor 
de croire. Este esențială cunoașterea și respectarea procedurilor de siguranță pentru a 
preveni astfel de incidente. 
Prin aplicarea regulată a operațiunilor de curățare și ungere, se asigură buna funcționare a 
mașinilor de croit, prelungindu-se durata lor de viață și minimizând riscurile de accidentare. Este

crucial să se respecte procedurile de siguranță în timpul acestor operațiuni pentru a asigura un 
mediu de lucru sigur. 
Subiectul II 
II.1. Croirea manuală a pieselor flexibile 
a. Unelte și accesorii necesare desfășurării croirii manuale: 
1. Foarfecă de croit: Instrument cu lama ascuțită, utilizat pentru tăierea materialului în 
conformitate cu tiparul. 
2. Riglă sau dreptar de croit: Accesoriu folosit pentru a marca liniile de croire și a asigura 
tăieturi precise. 
3. Ață marcată sau creion special pentru țesături: Pentru a marca conturul pieselor pe 
material. 
4. Ace de croit: Folosite pentru fixarea țesăturii în timpul procesului de croire. 
b. Operații de pregătire pentru croirea manuală: 
1. Fixarea țesăturii: Materialul se întinde și fixează pe o suprafață plană, asigurându-se că 
nu există cute sau deformări. 
2. Aplicarea tiparului: Așezarea tiparului pe material în funcție de direcția fibrelor și 
marcajul de croire pentru a optimiza utilizarea materialului. 
3. Marcajul conturului: Folosind ața marcată sau creionul special, se marchează conturul 
pieselor pe material în conformitate cu tiparul. 
c. Operații efectuate pentru croirea propriu-zisă a pieselor: 
1. Tăierea materialului: Cu ajutorul foarfecii de croit, se urmează marcajele conturului 
pentru a obține piesele individuale. 
2. Verificarea corectitudinii dimensiunilor: Utilizând rigla, se măsoară și se verifică 
dimensiunile pieselor croite în raport cu tiparul. 
3. Clasificarea pieselor: Se organizează piesele croite în funcție de tip și dimensiune pentru 
a asigura o asamblare corespunzătoare. 
4. Eliminarea imperfecțiunilor: Orice margini neregulate sau cusături incorecte sunt 
corectate pentru a asigura precizia croirii. 
d. Metoda de verificare a calității pieselor croite și condiții de calitate: 
 Metoda de verificare: Utilizarea unui șablon sau tipar de control pentru a asigura 
concordanța între piesele croite și modelele așteptate. 
 Condiții de calitate: 
1. Dimensiuni precise: Piesele croite trebuie să respecte dimensiunile specificate în 
tipar. 
2. Margini uniforme: Marginile pieselor trebuie să fie drepte și uniforme pentru a 
asigura o asamblare corespunzătoare.

3. Absența defectelor: Piesele nu ar trebui să prezinte cute, zgârieturi sau alte 
imperfecțiuni care ar putea afecta calitatea finală a produsului. 
Prin respectarea acestor proceduri, croirea manuală a pieselor flexibile poate fi realizată cu 
precizie și eficiență, asigurând o calitate înaltă a produselor finite. 
 
II.2. Securitatea și sănătatea salariaților conform legii 
a. Fișa de instruire individuală: 
 Rubrici care se completează: 
1. Datele personale ale angajatului: Nume, prenume, data nașterii, numărul de 
identificare personală. 
2. Detalii despre instruire: Data începerii instruirii, tipul instruirii (initiere, 
periodica), și subiectele acoperite. 
3. Semnături: Angajatul semnează că a primit instruirea, iar instructorul sau 
responsabilul cu securitatea și sănătatea semnează pentru a confirma furnizarea 
instruirii. 
 Persoanele care semnează în fișă: 
1. Angajatul: Semnează pentru a confirma că a primit instruirea și a înțeles 
informațiile furnizate. 
2. Instructorul sau responsabilul cu securitatea: Semnează pentru a confirma 
furnizarea corectă a instruirii și pentru a certifica că angajatul este pregătit să 
îndeplinească sarcinile în condiții de siguranță. 
 Aspecte precizate în cadrul unei instruiri periodice: 
1. Revizuirea măsurilor de securitate: Actualizarea și revizuirea regulilor și 
procedurilor de siguranță. 
2. Prezentarea noilor riscuri: Identificarea și conștientizarea privind riscurile noi 
sau schimbările în mediu. 
3. Instruirea asupra noilor echipamente: Învățarea sau actualizarea informațiilor 
referitoare la echipamentele noi introduse în cadrul activităților. 
b. Exemple de echipament de lucru, echipament individual de protecție și echipament 
colectiv de protecție: 
 Echipament de lucru: Masă de croit cu suprafață plană și bine iluminată. 
 Echipament individual de protecție: Mănuși de protecție pentru manipularea 
materialelor, măști de protecție respiratorie pentru prevenirea inhalării de particule sau 
substanțe chimice. 
 Echipament colectiv de protecție: Ventilație adecvată pentru prevenirea acumulării de 
vapori sau praf în spațiul de lucru. 
c. Definiția accidentelor de muncă:

 Accidentele de muncă sunt evenimente nedorite și neprevăzute care au loc în timpul 
desfășurării activităților profesionale și care provoacă leziuni sau afectează sănătatea 
angajatului. 
d. Exemple de accidente de muncă specifice domeniului textile-pielărie: 
1. Tăieri sau răni cauzate de utilaje de croit: Angajații pot fi expuși riscului de 
accidentare în timpul manipulării echipamentelor de croit. 
2. Expunerea la substanțe chimice: Anumite substanțe chimice utilizate în industria textilă 
și a pielii pot cauza iritații cutanate sau respiratorii. 
3. Accidente cauzate de utilaje de cusut: Neatenția în utilizarea mașinilor de cusut poate 
duce la accidente precum înțepături cu ace sau prinderea degetelor în componente 
mobile. 
Este esențial ca angajatorul să ofere instruire adecvată și echipamente de protecție pentru a 
minimiza riscurile și a asigura siguranța și sănătatea angajaților conform legislației. 
Subiectul III 
III.1. Lecție de evaluare utilizând o metodă tradițională 
a. Conținutul învățării asociat rezultatelor învățării vizate: 
 Caracterizarea mașinilor utilizate pentru prelucrarea mecanică industrială a pieselor din 
piele. 
 Executarea operațiilor de prelucrare mecanică a pieselor conform fișelor tehnologice. 
 Autoevaluarea calității operațiilor de prelucrare mecanică a pieselor. 
b. Resurse necesare desfășurării lecției: 
 Fișe tehnologice pentru mașinile utilizate în prelucrarea mecanică. 
 Echipament specific pentru demonstrarea și executarea operațiilor de prelucrare 
mecanică. 
 Materiale de lucru pentru autoevaluarea calității operațiilor. 
c. Evenimentele lecției: 
1. Introducere și prezentare a obiectivelor lecției. 
2. Prezentare teoretică a caracteristicilor mașinilor de prelucrare mecanică. 
3. Demonstrarea practică a operațiilor de prelucrare mecanică. 
4. Exerciții practice individuale pentru elevi. 
5. Autoevaluare a calității operațiilor realizate de către elevi. 
6. Feedback și clarificări. 
7. Recapitulare și încheiere a lecției. 
d. Desfășurarea lecției:

1. Introducere și prezentare a obiectivelor lecției: 
o Activitatea profesorului: Prezentarea obiectivelor lecției. 
o Activitatea elevilor: Ascultarea și identificarea obiectivelor lecției. 
o Strategia didactică: Explicare și clarificare a obiectivelor. 
2. Prezentare teoretică a caracteristicilor mașinilor de prelucrare mecanică: 
o Activitatea profesorului: Explicarea caracteristicilor mașinilor. 
o Activitatea elevilor: Ascultarea și luarea de notițe. 
o Strategia didactică: Prezentare interactivă cu întrebări și discuții. 
3. Demonstrarea practică a operațiilor de prelucrare mecanică: 
o Activitatea profesorului: Demonstrarea pas cu pas a operațiilor pe echipamentul 
adecvat. 
o Activitatea elevilor: Observarea și înregistrarea procedurilor. 
o Strategia didactică: Demonstrare și explicare detaliată. 
4. Exerciții practice individuale pentru elevi: 
o Activitatea profesorului: Supravegherea și asistența în timpul execuției. 
o Activitatea elevilor: Executarea individuală a operațiilor conform indicațiilor. 
o Strategia didactică: Învățare practică prin implicarea activă a elevilor. 
5. Autoevaluare a calității operațiilor realizate de către elevi: 
o Activitatea profesorului: Furnizarea criteriilor de autoevaluare. 
o Activitatea elevilor: Evaluarea propriilor operații. 
o Strategia didactică: Dezvoltarea capacității de autoevaluare și autocorectare. 
6. Feedback și clarificări: 
o Activitatea profesorului: Corectarea erorilor comune și oferirea de feedback 
individual. 
o Activitatea elevilor: Ascultarea și înțelegerea feedback-ului. 
o Strategia didactică: Furnizarea de clarificări și îndrumare individuală. 
7. Recapitulare și încheiere a lecției: 
o Activitatea profesorului: Recapitulare a principalelor noțiuni și obiective atinse. 
o Activitatea elevilor: Participarea activă la recapitulare. 
o Strategia didactică: Consolidarea cunoștințelor prin repetare și sumar final. 
e. Avantaje și limite ale utilizării metodei de evaluare tradiționale: 
 Avantaje: 
1. Ușor de implementat și de evaluat. 
2. Oferă o evaluare rapidă a cunoștințelor teoretice și practice. 
 Limite: 
1. Poate fi limitată în evaluarea abilităților practice complexe. 
2. Nu furnizează o imagine completă a aptitudinilor elevilor în contextul real de 
muncă. 
III.2. Proiect - metodă complementară / alternativă de evaluare 
Caracteristici ale proiectului: 
1. Relevanță: Proiectul abordează activități specifice domeniului de pregătire profesională.

2. Aplicabilitate practică: Elevii lucrează la proiect, simulând condiții reale de muncă. 
3. Colaborare: Proiectul poate implica colaborarea între elevi pentru soluționarea unor 
probleme complexe. 
Avantaj al utilizării metodei de proiect: 
 Dezvoltă abilitățile practice și capacitatea de rezolvare a problemelor, oferind o evaluare 
holistică. 
Capacități ale elevilor evaluate în timpul realizării proiectului: 
1. Abilități practice: Implementarea procedurilor de prelucrare mecanică într-un context 
real. 
2. Abilități de rezolvare a problemelor: Identificarea și remedierea defectelor întâlnite în 
procesul de prelucrare. 
3. Abilități de colaborare: Colaborarea eficientă în echipă pentru atingerea obiectivelor 
proiectului. 
4. Abilități de autoevaluare: Evaluarea proprie a calității operațiilor realizate și 
identificarea potențialelor îmbunătățiri. 
Proiectul, ca metodă de evaluare, oferă o perspectivă mai complexă și aplicată asupra 
competențelor elevilor, contribuind la dezvoltarea abilităților necesare în contextul viitorului 
profesional.