Probleme Rezolvate

CONCURSUL NAŢIONAL DE OCUPARE A POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR VACANTE/REZERVATE DIN
ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
12 iulie 2023
Probă scrisă
CONFECȚII TEXTILE - TRICOTAJE - FINISAJ TEXTIL MAIȘTRI INSTRUCTORI
Varianta 3
• Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă zece puncte din oficiu.
• Timpul de lucru efectiv este de patru ore.

Subiectul I
I.1
a. Definiția indicilor de finețe: Finețea fibrelor textile se referă la grosimea sau subțirimea
acestora și este o proprietate crucială în industria textilă. Cu cât o fibră este mai subțire, cu atât
este considerată mai fină.
b. Relațiile de calcul ale indicilor de finețe: Există mai mulți indici de finețe, dintre care unii
dintre cei mai importanți sunt:
1. Micronaire Index (MIC):
o MIC = (Greutatea în miligrame a unei lungimi de 5 km de fibră) / (Lungimea în
metri a aceleiași fibre)
2. Finess Index (FI):
o FI = (Greutatea în miligrame a unei lungimi de 1 km de fibră) / 10
3. Tex System:
o Tex = (Greutatea în grame a unei lungimi de 1 km de fibră)
4. Denier System:
o Denier = (Greutatea în grame a unei lungimi de 9 km de fibră) / 10
c. Relațiile de corelație dintre indicii de finețe:
1. MIC și FI:
o Există o corelație inversă între MIC și FI, deoarece cu cât MIC este mai mic, cu
atât fibră este mai fină.
2. Tex și Denier:
o Există o relație directă între Tex și Denier, deoarece ambele exprimă greutatea
unei anumite lungimi de fibră, dar în unități diferite.
Acești indici și relații sunt esențiali în evaluarea și clasificarea fibrelor textile, ajutând în
selectarea materiei prime potrivite pentru diverse tipuri de produse textile.
I.2
a. Organele de lucru ale mașinii de cusut și rolul lor în formarea cusăturii:
1. Aguja (ace):

o Rol: Penetrează materialul și formează buclele cusăturii.
2. Placa de ace și discul de alimentare:
o Rol: Menține materialul în poziție și controlează avansul acestuia.
3. Mecanismul de transport (dintreținerea):
o Rol: Asigură avansul uniform al materialului, contribuind la formarea unei
cusături uniforme.
b. Operații de deservire a mașinii înaintea începerii lucrului:
1. Verificarea acului și a platoului:
o Asigură că acul este ascuțit și potrivit pentru material, iar platoul este curat și
necrezut.
2. Reglarea tensiunii firului:
o Asigură o cusătură uniformă prin reglarea corectă a tensiunii firului superior și
inferior.
3. Ungerea mașinii:
o Menține funcționarea lină a componentelor mobile ale mașinii.
4. Schimbarea și reglarea aghiilor:
o Asigură potrivirea corectă a aghiilor cu tipul și grosimea materialului utilizat.
c. Defecte de coasere: Scăpări de coasere și mașina are mers greoi:
1. Scăpări de coasere:
o Cauze: Tensiune incorectă a firului, ac neascuțit, alimentare inadecvată a
materialului.
o Remedii: Reglarea tensiunii firului, înlocuirea acului, ajustarea mecanismului de
transport.
2. Mașina are mers greoi:
o Cauze: Necurățarea și ungerea necorespunzătoare a mașinii, mecanism de
transport blocat.
o Remedii: Curățarea și ungerea mașinii, verificarea și eliminarea obstrucțiilor în
mecanismul de transport.
Subiectul II
II.1
a. Organele principale de formare a ochiurilor:
1. Placutele sau acul de tricotat:
2. Patul de tricotat sau patul de ace:
3. Caruciorul sau mecanismul de transfer:
b. Rolul fiecărui organ principal în procesul de formare a ochiurilor de tricot:
1. Placutele sau acul de tricotat:

o Rol: Penetrează firul și îl transferă pe partea opusă a patului, formând astfel
ochiurile.
2. Patul de tricotat sau patul de ace:
o Rol: Menține ochiurile formate, permitând mișcarea sincronizată a acelor și a
firelor pentru a crea modelul dorit.
3. Caruciorul sau mecanismul de transfer:
o Rol: Transferă ochiurile formate de pe un pat pe celălalt, permițând tricotarea într-
un mod continuu.
c. Organele auxiliare care transmit mișcări acelor:
1. Camă sau came de acționare:
o Mișcare transmisă: Mișcare circulară care acționează acul de tricotat.
2. Pârghie sau lever:
o Mișcare transmisă: Mișcare de sus-jos care controlează mișcarea acului de
tricotat.
d. Două organe auxiliare cu funcții tehnologice:
1. Dispozitivul de tensionare a firului:
o Funcție tehnologică: Menținerea tensiunii corespunzătoare a firului pentru o
tricotare uniformă.
2. Dispozitivul de alimentare a firelor:
o Funcție tehnologică: Asigură alimentarea continuă și uniformă a firelor în
procesul de tricotare.
II.2
a. Scopul instruirii periodice:
 Scopul instruirii periodice în domeniul sănătății și securității muncii este să asigure că
angajații sunt la curent cu normele, procedurile și practicile de lucru sigure. Instruirea
periodică își propune să mențină și să actualizeze cunoștințele angajaților în ceea ce
privește riscurile la locul de muncă și modalitățile de prevenire a accidentelor și a bolilor
profesionale.
b. Intervalul de timp și durata minimă a instruirii periodice:
 Intervalul de timp: Instruirea periodică ar trebui să se desfășoare regulat, de obicei, în
fiecare an sau conform cerințelor specifice ale legislației locale.
 Durata minimă: Durata instruirii periodice poate varia, dar de obicei este de câteva ore, în
funcție de complexitatea și specificul locului de muncă.
c. Cinci situații în care un angajat participă la o instruire periodică suplimentară:

1. Introducerea unor noi echipamente sau tehnologii: Instruirea este necesară atunci
când sunt introduse echipamente noi care implică proceduri diferite sau riscuri noi.
2. Schimbări semnificative în procedurile de lucru: Orice modificare semnificativă în
modul în care se desfășoară activitățile de lucru necesită instruire suplimentară pentru a
asigura adaptarea angajaților.
3. Actualizări ale reglementărilor privind sănătatea și securitatea muncii: Schimbările
în reglementările de securitate și sănătate pot necesita instruire suplimentară pentru a se
asigura că angajații sunt conștienți de noile cerințe.
4. Rezultatele unei investigații de securitate: Dacă o anchetă relevă deficiențe sau riscuri
la locul de muncă, se poate impune o instruire suplimentară pentru a remedia problemele
identificate.
5. Experiențe anterioare de incidente sau accidente la locul de muncă: Dacă au avut loc
incidente sau accidente, instruirea suplimentară poate fi necesară pentru a preveni
repetarea lor și pentru a îmbunătăți comportamentele de lucru.

Subiectul III
III.1
a. Detalii despre conținutul învățării asociat rezultatelor învățării vizate:
 Elevii vor învăța despre funcționarea mașinii de cusut simplă, organele de lucru
implicate, și vor dobândi cunoștințe despre reglarea parametrilor de coasere în
conformitate cu normele de sănătate și securitate în muncă.
b. Resurse necesare desfășurării lecției:
 Mașină de cusut simplă, materiale textile, manual de utilizare al mașinii, materiale
informative despre normele de sănătate și securitate în muncă.
c. Evenimentele lecției:
1. Introducere: Prezentarea obiectivelor lecției și relevanța acestora în contextul calificării
profesionale.
2. Prezentarea informațiilor teoretice: Explicarea funcționării mașinii de cusut, organelor
de lucru, și a regulilor de sănătate și securitate în muncă.
3. Demonstrație practică: Utilizarea mașinii de cusut pentru a arăta elevilor cum să regleze
parametrii de coasere și cum să respecte normele de securitate.
4. Exerciții practice: Elevii vor efectua îmbinări prin coasere, aplicând cunoștințele
dobândite.
5. Discuție și întrebări: Clarificarea oricăror nelămuriri, revizuirea conceptelor cheie și
încurajarea întrebărilor din partea elevilor.
d. Desfășurarea lecției:

1. Activitatea profesorului: Prezentarea teoriei, demonstrarea practică, monitorizarea
exercițiilor practice, facilitarea discuției.
2. Activitatea elevilor: Ascultarea prezentării, participarea la demonstrația practică,
efectuarea exercițiilor practice, adresarea întrebărilor.
3. Strategia didactică: Exemplificare, demonstrație, practică supervizată, discuție
interactivă.
4. Metoda de evaluare: Observarea și evaluarea performanțelor practice ale elevilor,
întrebări și răspunsuri în timpul discuției.
e. Avantaje și limite ale metodei de evaluare:
 Avantaje:
1. Evaluarea directă a abilităților practice.
2. Implicarea activă a elevilor în procesul de învățare.
 Limite:
1. Posibilitatea ca unii elevi să fie mai timizi sau reticenți în a participa activ.
2. Dificultatea de a evalua anumite aspecte ale cunoștințelor teoretice care pot fi ușor
verificate printr-o metodă scrisă.
III.2. Proiectul ca metodă complementară / alternativă de evaluare:
 Caracteristici ale unui proiect:
1. Durată extinsă: Proiectul necesită o perioadă mai lungă pentru planificare,
implementare și evaluare.
2. Colaborare: Elevii lucrează în echipă pentru a aborda probleme complexe.
3. Creativitate: Elevii pot fi încurajați să abordeze problemele practice cu soluții
creative.
 Avantajul utilizării metodei de proiect:
o Evaluarea integrată a cunoștințelor, abilităților și atitudinilor.
 Capacități ale elevilor evaluate în timpul proiectului:
0. Colaborare: Capacitatea de a lucra eficient în echipă.
1. Gestionarea proiectului: Abilitatea de a planifica și implementa etapele unui
proiect.
2. Creativitate: Capacitatea de a găsi soluții inovatoare pentru problemele practice.
3. Comunicare: Abilitatea de a prezenta și comunica rezultatele proiectului.