Titularizare

2023

CONCURSUL NAŢIONAL DE OCUPARE A POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR VACANTE/REZERVATE DIN 
ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR 
12 iulie 2023 
Probă scrisă 
COREGRAFIE 
Varianta 3 
• Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă zece puncte din oficiu. 
• Timpul de lucru efectiv este de patru ore. 
 
Subiectul I 
Eseu despre Contribuția lui Merce Cunningham la Dansul Contemporan 
Începând cu a doua jumătate a secolului XX, genul dansului modern contemporan a cunoscut o 
evoluție spectaculoasă, în mare parte datorită contribuției remarcabile a unor artiști precum 
Merce Cunningham. Coregraful american a fost un pionier în explorarea și extinderea limitelor 
limbajului dansului, aducând noi perspective și tehnici revoluționare în acest domeniu artistic. 
a. Contribuția lui Merce Cunningham la Dezvoltarea Limbajului Dansului Contemporan: 
1. Decentralizarea relației muzică-dans: Una dintre contribuțiile esențiale ale lui 
Cunningham a fost separarea coregrafiei de muzică. În loc să coreleze mișcările cu 
muzica, el a adoptat o abordare independentă, permițând dansatorilor să exploreze 
ritmurile și formele proprii. Aceasta a condus la o libertate creativă sporită și la o nouă 
înțelegere a relației dintre sunet și mișcare. 
2. Utilizarea spațiului tridimensional: Cunningham a introdus conceptul de dans în spațiul 
tridimensional, eliminând ierarhiile tradiționale și încurajând dansatorii să ocupe întregul 
spațiu scenic. Aceasta a deschis calea pentru o experiență de spectacol mult mai dinamică 
și interactivă, în care publicul putea să perceapă dansul din diferite unghiuri și 
perspective. 
3. Colaborarea cu artiști vizuali: Merce Cunningham a fost recunoscut pentru colaborările 
sale cu artiști vizuali precum Robert Rauschenberg și Andy Warhol. Acești parteneri au 
contribuit la crearea unui spectacol total, în care coregrafia, decorul și costumele s-au unit 
pentru a forma o experiență artistică complexă și provocatoare. 
4. Explorarea tehnicilor de improvizație: Cunningham a introdus elemente de 
improvizație în procesul său coregrafic, permițând dansatorilor să își descopere propriile 
mișcări și să participe la crearea spectacolului. Această abordare a adus un grad crescut 
de autenticitate și individualitate în expresia artistică. 
b. Particularitățile Tehnicii Cunningham: 
1. Folosirea "Chance Operations": Cunningham a implementat tehnici bazate pe aleatoriu 
în procesul său coregrafic, permitând unor elemente, cum ar fi secvențele de mișcare sau 
direcțiile, să fie determinate de factori întâmplători. Aceasta a generat un limbaj 
coregrafic imprevizibil și inovator.

2. Folosirea "Split Focus": Tehnica "split focus" presupune ca dansatorii să își îndrepte 
atenția simultan către mai multe elemente, cum ar fi mișcarea individuală, relația cu 
ceilalți dansatori și spațiul din jur. Această abordare complexă a sporit nivelul de 
conștientizare și interconectivitate în cadrul spectacolelor sale. 
3. Utilizarea respirației ca element coregrafic: Cunningham a integrat respirația în mod 
inovator în mișcările sale, transformând-o într-un element esențial al tehnicii sale. 
Aceasta a adăugat o dimensiune emoțională și organică în interpretarea dansatorilor. 
c. Creații Reprezentative și Tematica Lor: 
1. "RainForest" (1968): Acest spectacol a explorat relația dintre om și natură, cu decorul 
creat de Andy Warhol, inclusiv baloane de aluminiu care fluturau în timpul dansului. 
2. "Biped" (1999): O creație care a abordat impactul tehnologiei asupra societății umane, 
cu dansatori care interacționau cu proiecții digitale. 
3. "Ocean" (1994): Un spectacol monumental care a implicat un număr mare de dansatori 
și a explorat concepte precum fluxul și refluxul, creând o metaforă a vieții și a schimbării 
constante. 
d. Colaborarea cu Compozitorul John Cage: 
Merce Cunningham a colaborat strâns cu compozitorul John Cage, partenerul său de viață și unul 
dintre cei mai influenți compozitori ai secolului XX. Colaborarea lor a contribuit la crearea unui 
dialog profund între sunet și mișcare, consolidând ideea că dansul și muzica pot coexista 
independent, dar complementar. 
Prin inovațiile sale, Merce Cunningham a redefinit dansul contemporan, lăsând o amprentă 
semnificativă asupra evoluției artei coregrafice în secolul XX. Contribuția sa la dezvoltarea 
limbajului dansului și abordarea sa originală continuă să inspire și să influențeze generații de 
artiști din întreaga lume. 
Subiectul II 
 
Eseu despre Contribuția Dansatorilor și Coregrafilor Români la Scena Internațională 
a. Coordonatele Fundamentale ale Performanței Coregrafilor Români: 
1. Ana Maria Lucaciu: 
o Explorarea Identității Culturale: Ana Maria Lucaciu se remarcă prin abordarea sa 
originală a temelor culturale românești. Prin dansul său, ea reușește să transmită 
nu doar mișcare și tehnică, ci și o poveste culturală autentică. Folosind elemente 
tradiționale, Lucaciu aduce un suflu nou și contemporan în reprezentarea 
identității românești pe scenele internaționale. 
o Colaborări Interdisciplinare: Un alt aspect esențial al performanței lui Lucaciu 
este abordarea sa interdisciplinară. Ea colaborează adesea cu artiști din diverse

domenii, inclusiv muzică, teatru și arte vizuale, creând astfel spectacole complexe 
și captivante care transcend limitele dansului tradițional. 
o Inovație Tehnică: Ana Maria Lucaciu aduce inovație în tehnică, combinând 
elemente de dans contemporan cu tehnici tradiționale, astfel încât mișcările sale 
devin expresive și accesibile în același timp. 
2. Edward Clug: 
o Minimalism și Putere Emoțională: Edward Clug este cunoscut pentru abordarea 
sa minimală, dar puternică. El reușește să comunice emoții intense prin mișcări și 
compoziții simple, adesea folosind gesturi și expresii corporale precise pentru a 
transmite o gamă largă de sentimente. 
o Explorarea Psihologiei Umane: Clug pătrunde în complexitatea psihologiei 
umane, aducând adesea în scenă relații și stări sufletești. Prin explorarea acestor 
aspecte, el creează spectacole cu o adâncime psihologică remarcabilă. 
o Colaborări Internaționale: Edward Clug a colaborat cu numeroase companii și 
artiști internaționali, aducând contribuții semnificative la schimbul cultural și 
artistic la nivel global. 
b. Recenzii ale Spectacolelor: 
1. "Insula" de Ana Maria Lucaciu: 
o O capodoperă ce aduce în prim plan o poveste narativă complexă despre mituri și 
tradiții românești. Mișcările își găsesc sensul în contextul cultural, iar abordarea 
tehnică inovatoare a lui Lucaciu adaugă un strat suplimentar de profunzime. 
Decorul și costumele contribuie la crearea unei atmosfere magice. 
2. "Radio and Juliet" de Edward Clug: 
o Un spectacol captivant care aduce o reinterpretare contemporană a operei lui 
Shakespeare. Clug reușește să îmbine elemente clasice și moderne într-un mod 
echilibrat și să creeze o experiență emoțională intensă. Mișcările precise și 
coregrafia impecabilă contribuie la forța acestui spectacol. 
c. Conectarea Educației Coregrafice Naționale la Dinamica Internațională: 
Conectarea educației coregrafice naționale la dinamica internațională este esențială pentru 
dezvoltarea continuă a artei dansului în România. Prin încurajarea colaborărilor internaționale, 
schimbul de experiență și influențe poate contribui la îmbogățirea limbajului coregrafic 
românesc. De asemenea, integrarea elementelor contemporane și interdisciplinare în programele 
de studiu poate pregăti noile generații de artiști pentru a face față cerințelor și provocărilor din 
cadrul scenei globale a dansului. 
În concluzie, contribuția notabilă a dansatorilor și coregrafilor români, cum ar fi Ana Maria 
Lucaciu, Valentina Popa, Edward Clug și Gigi Căciuleanu, la scena internațională evidențiază 
calitatea și diversitatea dansului românesc. Conectarea educației coregrafice naționale la 
dinamica internațională reprezintă cheia pentru menținerea unui dialog artistic viu și pentru 
consolidarea prestigiului dansului românesc pe plan global. 
Subiectul III

Eseu despre Elaborarea și Implementarea Repertoriului Coregrafic în Învățământul de Dans 
a. Factori de Luat în Considerare în Stabilirea Repertoriului Coregrafic: 
1. Nivelul de Competență al Elevilor: Profesorul de dans trebuie să evalueze nivelul de 
competență al elevilor săi în diferite stiluri de dans (clasic, contemporan, caracter și 
românesc). Alegerea unui repertoriu care se potrivește nivelului lor va asigura un proces 
de învățare eficient și progres constant. 
2. Diversitate Culturală și Stilistică: Încorporarea unui repertoriu diversificat, care să 
includă atât lucrări clasice celebre, cât și creații contemporane sau specifice culturii 
românești, va oferi elevilor o perspectivă bogată și amplă asupra diferitelor stiluri de 
dans. Acest aspect contribuie la dezvoltarea unei educații artistice comprehensive. 
3. Interesele și Talentele Individuale: Profesorul trebuie să fie conștient de interesele și 
talentele individuale ale elevilor. Alegerea unui repertoriu care să le permită să-și 
exploreze și să-și dezvolte pasiunile și abilitățile va spori implicarea și motivația acestora. 
4. Relevanța Socială și Culturală: Selecția unor piese coregrafice care au o relevanță 
socială sau culturală poate încuraja elevii să se conecteze emoțional și intelectual cu 
dansul. Aceasta contribuie la dezvoltarea unei conștiințe critice și la înțelegerea rolului 
dansului în societate. 
b. Strategii Didactice de Implementare a Repertoriului Coregrafic la Nivel Liceal: 
1. Proiecte de Creație Coregrafică: O strategie eficientă este să se încurajeze elevii să 
creeze propriile lor piese coregrafice. Aceasta îi va provoca să își exprime viziunea 
artistică și să își dezvolte abilitățile de creație. Profesorul poate oferi îndrumare și 
feedback pentru a îmbunătăți procesul creativ. 
2. Colaborări cu Artiști Externi și Companii de Dans: Invitarea artiștilor profesioniști 
sau a membrilor unor companii de dans pentru a lucra cu elevii poate oferi oportunități de 
învățare valoroase. Acest tip de colaborare aduce experiență directă din industrie și poate 
îmbogăți repertoriul elevilor cu lucrări și tehnici inovatoare. 
c. Rolul Orei de Repertoriu Ansamblu și Individual în Dezvoltarea Competențelor Scenice: 
Ora de repertoriu ansamblu are rolul de a dezvolta abilitățile de colaborare și sincronizare ale 
elevilor într-un context de grup. Dansatorii învață să lucreze împreună, să se adapteze la diverse 
stiluri și să comunice eficient prin mișcare. 
În paralel, orele de repertoriu individual oferă elevilor oportunitatea de a-și dezvolta 
personalitatea artistică și de a-și îmbunătăți tehnicile individuale. Profesorul poate acorda atenție 
detaliilor tehnice și expresiei individuale, ajutând astfel la construirea unui dansator complet și 
versatil. 
Prin luarea în considerare a factorilor specifici, implementarea unor strategii didactice creative și 
oferirea de ore de repertoriu bine structurate, profesorii de dans pot contribui la dezvoltarea 
competențelor scenice ale elevilor, pregătindu-i pentru o carieră în dans și îmbogățind experiența 
lor educațională.