CONCURSUL NAŢIONAL DE OCUPARE A POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR VACANTE/REZERVATE DIN 
ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR 
12 iulie 2023 
Probă scrisă 
EDUCAȚIE MUZICALĂ 
Varianta 3 
• Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă zece puncte din oficiu. 
• Timpul de lucru efectiv este de patru ore. 
 
Subiectul I 
 
Eseu despre Sistemul Tonal Funcțional în Muzica Perioadelor Baroc, Clasicism și 
Romantism 
În evoluția muzicii occidentale, perioada cuprinsă între secolele XVII și XIX a fost marcată de 
apariția și consolidarea sistemului tonal funcțional. Acest sistem a reprezentat o schimbare 
semnificativă față de practicile modale medievale și a adus cu sine o structură armonică și 
funcțională clară, pe baza căreia compozitorii au dezvoltat opere de o complexitate și 
expresivitate crescută. 
a. Definirea conceptului de tonalitate și a funcțiilor principale tonale 
Tonalitatea se referă la organizarea sunetelor într-un anumit ton sau cheie, având un ton central 
sau tonic în jurul căruia se construiesc armonii și progrese muzicale. Funcțiile principale tonale 
sunt tonicul (tonul de bază), subdominantul și dominantul. Tonicul oferă stabilitate, 
subdominantul creează tensiune redusă, iar dominantul introduce tensiune majoră, căutând 
revenirea către tonic. 
b. Descrierea noțiunilor: gamă, mod și variantele gamelor 
Gama reprezintă o succesiune de tonuri, organizate într-un anumit ordine, care stabilește baza 
pentru compunerea unei lucrări. Modul se referă la specificul relației între tonurile dintr-o gamă, 
iar variantele gamelor se formează prin alterarea unor trepte, introducând astfel diverse nuanțe 
tonale. 
c. Precizarea a trei categorii de game înrudite și câte un exemplu pentru fiecare categorie 
1. Game majore: Construite pe baza intervalelor caracteristice, acestea au un sunet luminos 
și vesel. Exemplu: Gama C majoră - C, D, E, F, G, A, B. 
2. Game minore naturale: Caracterizate de treptele alterate (ton, semiton, ton, ton, 
semiton, ton, ton). Exemplu: Gama a minor natural - A, B, C, D, E, F, G. 
3. Game minore armonice: Similar cu gama minoră naturală, dar cu un semiton între 
treapta 7 și 8. Exemplu: Gama a minor armonic - A, B, C, D, E, F, G

#. 
d. Structura celor patru tetracorduri întâlnite în construcția gamelor

Orice gamă este alcătuită din două tetracorduri, fiecare fiind o succesiune de patru note, 
caracterizate prin intervale specifice. În cadrul unei game majore, de exemplu, cele două 
tetracorduri sunt separate de un ton întreg. Un exemplu este gama C majoră: 
1. Primul tetracord: C, D, E, F (ton, ton, semiton). 
2. Al doilea tetracord: G, A, B, C (ton, ton, semiton). 
Această structură de tetracorduri a contribuit la crearea unui cadru armonic distinct în muzica 
tonală, oferind compozitorilor un teren fertil pentru dezvoltarea progresiunilor armonice și a 
expresivității melodice. 
În concluzie, sistemul tonal funcțional a reprezentat o piatră de temelie în evoluția muzicii 
occidentale între secolele XVII și XIX, oferind un cadru clar și logic pentru exprimarea emoțiilor 
și ideilor muzicale. Prin înțelegerea conceptelor de tonalitate, funcții tonale, game, moduri și 
tetracorduri, putem aprecia complexitatea și frumusețea operei muzicale în această perioadă. 
Subiectul II 
Adevărul Dramatic în Dramaturgia Muzicală a lui Giuseppe Verdi 
Giuseppe Verdi, maestrul operistic italian, și-a desfășurat creația într-un context social, istoric și 
cultural tumultuos, fiind contemporan cu mișcările naționale și politice care au marcat secolul al 
XIX-lea. Adevărul dramatic a reprezentat un pilon central în operelor sale, leagându-le de 
problematica contemporană și de imagini reale. În acest eseu, vom explora această legătură și 
vom analiza patru drame muzicale cu tentă istorică și patru drame psihologice cu tentă socială, 
evidențiind particularitățile stilistice și trăsăturile caracteristice ale operei lui Verdi. 
a. Contextul social, istoric și cultural 
Verdi a trăit într-un moment de transformare și unificare a Italiei, iar operele sale reflectă 
tensiunile politice și sociale ale vremii. Nașterea unei Italiile unificate în 1861 a coincis cu un 
apogeu al carierei lui Verdi. În acest context, Verdi și-a folosit muzica pentru a ilustra 
dramatismul și emoțiile unui popor aflat în mijlocul schimbărilor radicale. 
b. Drame muzicale cu tentă istorică și psihologică 
Drame istorice: 
1. "Nabucco" - Inspirată din povestea biblică a prizonierilor evrei și a Babilonului. 
2. "Rigoletto" - Bazată pe drama "Le Roi s'amuse" a lui Victor Hugo, portretizând corupția 
la curte. 
Drame psihologice cu tentă socială: 
1. "La Traviata" - Abordează prejudecățile sociale și sacrificiul personal în fața normelor 
sociale.

2. "Il Trovatore" - Explorează conflictele individuale și colective în contextul războaielor 
feudale. 
c. Particularitățile stilistice 
Melodie: Verdi era maestru în compoziția melodică, folosind linii melodice expresive pentru a 
transmite emoții intense. Ritm: Ritmurile dramatice și pulsante subliniază tensiunea și acțiunea în 
operele sale. Dinamică: Variații ample de dinamică, de la momente lirice și intime la explozii 
dramatice, definesc dramaturgia sa muzicală. Armonie: Verdi folosește armonii puternice și 
disonanțe pentru a evidenția conflictele și emoțiile tensionate. 
d. Trăsături caracteristice ale tematicii abordate 
1. Libertatea și Patriotismul: În "Nabucco", Verdi exprimă aspirațiile de libertate ale 
poporului italian sub stăpânire străină. 
2. Conflictul Social: În "Rigoletto", se explorează corupția la curte și impactul asupra 
individului. 
3. Iubirea și Sacrificiul: "La Traviata" abordează tema sacrificiului unei femei pentru 
iubire și lupta împotriva prejudecăților sociale. 
4. Destinul și Vendeta: "Il Trovatore" evidențiază tragedia și complicatiile create de 
răzbunare și destin tragic. 
5. Critica Puterii: În multe opere, Verdi aduce critici subtile sau explicite asupra abuzurilor 
de putere și injustițiilor sociale. 
În concluzie, Giuseppe Verdi a fost un maestru al dramaturgiei muzicale, a cărui operă reflectă 
nu doar frumusețea artistică, ci și adevărul profund al condiției umane și sociale. Prin abordarea 
subiectelor din realitatea contemporană și prin utilizarea tehnicilor sale inovatoare, Verdi a creat 
opere remarcabile, încrustând adevărul dramatic în fiecare notă. 
Subiectul III 
Modalități de Dezvoltare a Creativității în Orele de Educație Muzicală 
Creativitatea în educația muzicală este un proces complex ce implică imaginație, originalitate și 
expresie artistică. În acest eseu, vom explora modalitățile de dezvoltare a creativității în orele de 
educație muzicală, pornind de la definirea creativității ca proces și rezultat al acestuia. 
a. Definirea creativității ca proces/rezultat al unui proces 
Creativitatea poate fi definită ca un proces mental ce implică generarea de idei noi, inovatoare, și 
găsirea unor soluții originale pentru probleme. În contextul educației muzicale, creativitatea este 
rezultatul unui proces de explorare, experimentare și interpretare a limbajului muzical. 
b. Trei factori ce pot determina creativitatea

1. Mediul stimulativ: Un mediu care încurajează exprimarea liberă, explorarea și 
aprecierea diversității contribuie la dezvoltarea creativității. 
2. Curriculum flexibil: Programa flexibilă permite profesorilor să aducă în clasă diverse 
stiluri muzicale și tehnici, oferind elevilor o paletă bogată de experiențe. 
3. Interacțiunea socială: Colaborarea și comunicarea cu colegii și profesorii pot stimula 
schimbul de idei și perspective, încurajând creativitatea. 
c. Modalități de stimulare a creativității artistice a elevului 
O modalitate eficientă de stimulare a creativității artistice este folosirea improvizației și a 
compoziției în clasă. Prin exerciții de improvizație, elevii pot experimenta cu sunete, ritmuri și 
structuri muzicale într-un mod liber. De exemplu, elevii pot fi încurajați să improvizeze pe baza 
unui concept muzical sau să creeze propriile compoziții, exprimând astfel originalitatea lor 
artistică. 
d. Trei blocaje care înhibă dezvoltarea creativității 
1. Conformismul: Aderarea strictă la norme și reguli poate limita gândirea creativă. 
2. Frica de eșec: Teamă de a greși sau de a nu fi acceptat poate inhiba inițiativa creativă a 
elevilor. 
3. Lipsa de diversitate: Experiențele muzicale limitate sau lipsa accesului la diverse stiluri 
muzicale pot să restrângă perspectiva și creativitatea elevilor. 
e. Cinci modalități de dezvoltare a creativității 
1. Explorarea diverselor genuri muzicale: Introducerea elevilor într-o varietate de genuri 
muzicale îi expune la diverse stiluri și contexte, stimulând imaginația lor. 
2. Activități de improvizație și compoziție: Oferirea de oportunități pentru a experimenta 
cu sunetul și a crea propriile lucrări dezvoltă gândirea creativă. 
3. Proiecte muzicale interdisciplinare: Integrarea muzicii cu alte discipline, cum ar fi 
literatura sau arte vizuale, poate inspira abordări inovatoare. 
4. Colaborare și feedback constructiv: Encurajarea colaborării între elevi și oferirea de 
feedback constructiv stimulează creativitatea și dezvoltă abilitățile sociale. 
5. Promovarea autonomiei: Încurajarea elevilor să-și exprime propria viziune și să-și 
asume riscuri artistice contribuie la dezvoltarea creativității. 
f. Formarea celor patru tipuri de gândire în cadrul orelor de specialitate 
1. Gândire critică: Analizarea critică a structurilor muzicale și interpretarea conștientă a 
deciziilor artistice. 
2. Gândire reflexivă: Evaluarea și reflecția asupra propriilor performanțe muzicale și a 
procesului creativ. 
3. Gândire autonomă: Encurajarea elevilor să-și dezvolte propriile viziuni muzicale și să 
își exprime creativitatea personală. 
4. Gândire creativă: Utilizarea activă a imaginației pentru a crea și interpreta muzică într-
un mod inovator.

În concluzie, dezvoltarea creativității în orele de educație muzicală este esențială pentru 
cultivarea gândirii artistice și a abilităților necesare pentru a face față provocărilor din domeniul 
muzical. Prin abordări inovatoare și diverse, profesorii pot contribui la formarea elevilor în 
indivizi creativi și apreciatori de artă.