CONCURSUL NAŢIONAL DE OCUPARE A POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR VACANTE/REZERVATE DIN 
ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR 
12 iulie 2023 
Probă scrisă 
EDUCAȚIE MUZICALĂ SPECIALIZATĂ 
Varianta 3 
• Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă zece puncte din oficiu. 
• Timpul de lucru efectiv este de patru ore. 
 
Subiectul I 
 
a. Atribute de ordin estetic ale muzicii impresioniste: 
1. Ambiguitate armonică: Muzica impresionistă se caracterizează prin utilizarea armonică 
neconvențională și ambiguitatea tonală, renunțând la acordurile tradiționale și încurajând 
utilizarea acordurilor parțiale sau modale. 
2. Explorarea timbrului: Compozitorii impresioniști au fost preocupați de explorarea și 
inovarea în domeniul timbrului, adesea folosind instrumente muzicale în mod inovator 
sau combinând diferite instrumente pentru a obține culori sonore unice. 
3. Folosirea efectelor sonore și a atmosferei: Muzica impresionistă se concentrează adesea 
pe crearea unei atmosfere sau a unei stări emoționale, utilizând efecte sonore, crescendi și 
decrescendi îndelungate, precum și utilizarea spațiului sonor pentru a crea impresii 
evocatoare. 
b. Spațiul geografic și contextul debutului Impresionismului muzical: Impresionismul muzical a 
debutat în Franța, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, într-un context artistic și cultural 
dominat de mișcarea impresionistă în pictură. Compozitori precum Claude Debussy și Maurice 
Ravel au fost printre cei care au adoptat principiile estetice ale impresionismului în muzică. 
c. Caracteristici ale limbajului muzical comparativ cu epocile anterioare: 
 Formal: Renunțarea la structurile formale tradiționale în favoarea formelor mai libere și 
deschise. 
 Tematic: Preferința pentru motive melodice mai neconvenționale și non-lineare, 
înlocuind progresiile melodice tipice. 
 Melodic: Melodii mai orizontale, fără dezvoltarea verticală tradițională, accent pe 
fragmentare și improvizație controlată. 
 Armonic: Utilizarea acordurilor parțiale, modale și a armonicilor, evitând adesea 
rezolvările tradiționale. 
 Timbral: Explorarea și inovarea în domeniul timbrului, inclusiv utilizarea instrumentelor 
în mod neobișnuit și combinații inovatoare. 
d. Compozitori reprezentativi ai curentului impresionist: 
 Claude Debussy

 Maurice Ravel 
e. Exemple de lucrări muzicale: Claude Debussy: 
1. "Prélude à l&

#039;après-midi d'un faune" 
2. "Clair de Lune" din "Suite bergamasque" 
3. "La Mer" 
Maurice Ravel: 
1. "Boléro" 
2. "Daphnis et Chloé" 
3. "Pavane pour une infante défunte" 
Subiectul II 
 
Concertul Clasic și Evoluția lui în Perioada Romantică 
Concertul clasic reprezintă una dintre formele majore ale muzicii instrumentale, caracterizată de 
structura sa bine definită și de relația distinctă dintre solist și orchestră. În evoluția sa către 
perioada romantică, acest gen muzical a suferit schimbări semnificative, atât în ceea ce privește 
formele, cât și expresivitatea și rolul solistului. 
a. Particularitățile de formă pentru fiecare parte a concertului clasic: 
 Allegro: Prima parte a concertului clasic, adesea rapidă și virtuoasă, servește drept 
introducere și conturare a temelor principale. 
 Adagio: Partea lentă a concertului, caracterizată prin expresivitate și melodie, oferă 
solistului oportunitatea de a-și demonstra abilitățile în interpretarea pasajelor lirice. 
 Rondo/Allegro: Ultima parte aduce revenirea la un ritm rapid și vibrant, cu recurența 
temelor anterioare și finalul triumfător. 
b. Doi compozitori clasici care au compus concerte: 
 Wolfgang Amadeus Mozart 
 Ludwig van Beethoven 
c. Exemplificare prin titlu de concert pentru fiecare compozitor menționat la punctul b.: 
 Concertul pentru pian nr. 20 în Re Minor, K. 466 - Mozart 
 Concertul pentru vioară în Re Major, Op. 61 - Beethoven 
d. Două tendințe de evoluție a concertului în Romantism:

 Individualizarea rolului solistului: În perioada romantică, solistul a căpătat o 
importanță sporită, având un rol mai distinct și mai expresiv în dialogul cu orchestră. 
 Creșterea dimensiunii și a expresivității: Concertele romantice au devenit adesea mai 
extinse, iar compozitorii au căutat să exprime o gamă mai largă de emoții și sentimente în 
compozițiile lor. 
e. Doi compozitori romantici care au compus concerte: 
 Franz Liszt 
 Pyotr Ilyich Tchaikovsky 
f. Exemplificare prin titlu de concert pentru fiecare compozitor romantic menționat la 
punctul e.: 
 Concertul pentru pian nr. 1 în Mi-bemol Major, S. 124 - Liszt 
 Concertul pentru vioară în Re Major, Op. 35 - Tchaikovsky 
În concluzie, evoluția concertului de-a lungul perioadei clasice și romantice ilustrează nu doar 
transformări formale, ci și o schimbare a atenției de la structura strictă a genului către exprimarea 
intensă a emoțiilor și virtuozitatea solistului. Această transformare a contribuit semnificativ la 
diversitatea și bogăția peisajului muzical. 
 
Subiectul III 
 
Evaluarea ca Element Esențial al Activității de Predare-Învățare din Cadrul Procesului 
Didactic 
Evaluarea reprezintă o componentă esențială a activității de predare-învățare, jucând un rol 
crucial în determinarea nivelului de înțelegere și progres al elevilor. În contextul educației 
muzicale specializate, evaluarea devine un instrument complex, adaptat particularităților acestui 
domeniu artistic. 
a. Definirea conceptului de evaluare: Evaluarea reprezintă un proces continuu și sistematic de 
colectare, analiză și interpretare a informațiilor relevante privind performanța elevilor, în scopul 
luării deciziilor adecvate pentru îmbunătățirea procesului de învățare. 
b. Funcții specifice evaluării: 
1. Funcția diagnostică: Evaluarea este utilizată pentru a identifica nivelul de cunoștințe și 
aptitudini ale elevilor la începutul procesului de învățare, furnizând informații esențiale 
pentru planificarea și adaptarea strategiilor de predare. 
2. Funcția formativă: Evaluarea formativă are scopul de a monitoriza progresul elevilor pe 
parcursul învățării, oferind feedback constant și orientare pentru îmbunătățirea 
performanței.

c. Evaluarea raportată la specificul educației muzicale specializate: 
 Metoda de evaluare: Auditivă, cu accent pe interpretare și exprimare artistică. 
 Cinci criterii de evaluare: 
1. Precizia tehnică: Evaluarea abilităților tehnice ale elevilor în interpretarea 
instrumentelor muzicale sau în canto. 
2. Interpretarea și expresivitatea: Analiza modului în care elevii transmit emoții și 
interpretări artistice în cadrul performanțelor lor. 
3. Acuratețea ritmică și melodică: Evaluarea corectitudinii în executarea ritmului 
și a melodiilor. 
4. Comunicarea cu publicul: Abilitatea de a comunica și de a captiva audiența în 
timpul interpretării. 
5. Originalitate și creativitate: Evaluarea potențialului creativ și a abilităților de 
improvizație. 
 Trei standarde de evaluare pentru performanță în olimpiade/concursuri: 
1. Precizie tehnică excepțională: Demonstrația unei tehnici instrumentale sau 
vocale remarcabile. 
2. Interpretare artistică unică: Capacitatea de a oferi o interpretare originală și 
expresivă a unei compoziții. 
3. Adaptabilitate și rezistență sub presiune: Capacitatea de a se adapta la 
condițiile de concurs și de a rămâne calmi și concentrați în fața unei audiențe sau 
a unei jurii. 
Evaluarea devine astfel o unealtă indispensabilă în mâinile profesorului de muzică, contribuind 
la dezvoltarea competentelor elevilor și orientând procesul de învățare către atingerea 
performanței artistice înalt calificate.