Titularizare

2023

CONCURSUL NAŢIONAL DE OCUPARE A POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR VACANTE/REZERVATE DIN 
ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR 
12 iulie 2023 
Probă scrisă 
EDUCAȚIE TEHNOLOGICĂ ȘI APLICAȚII PRACTICE PROFESORI 
Varianta 3 
● Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă zece puncte din oficiu. 
● Timpul de lucru efectiv este de patru ore. 
 
Subiectul I 
 
1. 
a. Trei metode de conservare a alimentelor sunt: 
1. Conservarea prin uscare: În această metodă, conținutul de apă al alimentelor este redus 
la un nivel atât de scăzut încât microorganismele nu pot supraviețui. Alimentele pot fi 
uscate prin expunerea la soare, aer cald, sau prin utilizarea unor dispozitive speciale de 
uscare. 
2. Conservarea prin înghețare: Temperaturile scăzute din congelator încetinesc sau opresc 
procesele chimice și microbiene care duc la deteriorarea alimentelor. Congelarea 
păstrează prospețimea și valoarea nutritivă a alimentelor pentru o perioadă mai 
îndelungată. 
3. Conservarea prin conservanți chimici: Adăugarea de substanțe chimice precum sarea, 
zahărul, oțetul sau conservanții alimentari specifici poate preveni sau încetini dezvoltarea 
bacteriilor și a altor microorganisme care duc la degradarea alimentelor. 
b. Două norme de igienă la prepararea și conservarea alimentelor sunt: 
1. Spălarea mâinilor: Este esențială spălarea temeinică a mâinilor înainte de manipularea 
alimentelor pentru a preveni transmiterea bacteriilor și a altor agenți patogeni. Igiena 
mâinilor este crucială pentru prevenirea contaminării alimentelor. 
2. Curățarea echipamentelor și suprafețelor: Instrumentele de bucătărie, suprafețele de 
lucru și ustensilele trebuie curățate în mod regulat pentru a preveni contaminarea 
alimentelor. Aceasta include și utilizarea unor produse de curățare adecvate. 
c. Două norme de securitate și sănătate în muncă la prepararea și conservarea alimentelor sunt: 
1. Utilizarea echipamentelor de protecție individuală (EPI): Personalul implicat în 
manipularea și prepararea alimentelor ar trebui să utilizeze EPI adecvate, cum ar fi 
mănuși de protecție, bonete sau șorțuri, pentru a preveni contaminarea și proteja sănătatea 
personalului. 
2. Instruirea și conștientizarea personalului: Personalul ar trebui să fie bine instruit în 
privința normelor de securitate și sănătate în muncă. Aceasta include conștientizarea 
asupra riscurilor asociate cu manipularea alimentelor și implementarea procedurilor de 
lucru sigure pentru a evita accidentele și îmbolnăvirile.

2. 
a. Două aparate casnice care utilizează gazul metan drept combustibil pentru încălzire sunt: 
1. Centrala termică: O centrală termică alimentată cu gaz metan este folosită pentru 
încălzirea apei și a sistemului de încălzire centralizat al unei locuințe. 
2. Cuptorul cu gaz: Un cuptor cu gaz este un aparat casnic care utilizează gazul metan 
pentru gătire și prepararea alimentelor. 
b. Trei elemente componente ale rețelei termice la nivelul unei localități și rolurile lor sunt: 
1. Centrale termice: Acestea sunt instalații care produc căldură prin arderea 
combustibililor, cum ar fi gazul metan, pentru a furniza energie termică. Ele sunt punctele 
de origine ale căldurii în rețeaua termică. 
2. Rețeaua de conducte: Conductele transportă apa caldă sau aburul produs în centralele 
termice către consumatori. Acestea pot fi subterane sau deasupra solului și conectează 
diferitele puncte din localitate. 
3. Substații de repartizare: Aceste substații distribuie căldura către clădirile și instalațiile 
individuale. Ele reglează presiunea și temperatura apei calde sau a aburului în funcție de 
necesitățile specifice ale consumatorilor. 
c. Două măsuri pentru diminuarea pierderilor de căldură în locuință sunt: 
1. Izolarea termică: Izolarea adecvată a pereților, acoperișului, podelelor și ferestrelor 
contribuie semnificativ la reducerea pierderilor de căldură. Materialele izolante, cum ar fi 
polistirenul expandat, vată minerală sau vată de sticlă, pot fi utilizate pentru a crea o 
barieră eficientă împotriva pierderilor de căldură. 
2. Utilizarea ferestrelor termoizolante: Ferestrele termoizolante sunt concepute să reducă 
transferul de căldură între interiorul și exteriorul unei locuințe. Acestea pot avea geamuri 
duble sau chiar triple, cu un strat izolant între ele, pentru a minimiza pierderile de căldură 
prin ferestre. 
 
3. 
a. Două tipuri de fibre textile naturale vegetale și partea plantelor din care sunt extrase sunt: 
1. Bumbacul: Această fibră este extrasă din semințele bumbacului. Fibrele de bumbac sunt 
lungi și fine, fiind folosite în fabricarea țesăturilor moi și confortabile. 
2. Inul: Fibră obținută din tulpina plantei de in. Inul este utilizat pentru producerea 
țesăturilor rezistente și durabile. 
b. Două proprietăți fizice ale fibrelor textile sunt:

1. Elasticitatea: Aceasta se referă la capacitatea fibrelor textile de a se întinde și de a reveni 
la forma lor inițială fără a-și pierde structura sau rezistența. Fibrele elastice sunt 
importante în producerea țesăturilor care trebuie să ofere confort și flexibilitate. 
2. Rezistența la tracțiune: Este capacitatea fibrelor de a rezista la forțele de întindere. 
Fibrele textile cu o bună rezistență la tracțiune sunt esențiale în țesăturile care vor fi 
supuse la tensiuni și tracțiuni în timpul utilizării. 
c. Firele textile sunt componente individuale ale țesăturilor sau ale altor materiale textile. 
Acestea sunt filamente subțiri, alungite, care pot fi naturale sau sintetice și care, atunci când sunt 
încrucișate și interconectate, formează țesături sau structuri textile. Firelele textile pot fi 
torsionate sau țesute pentru a forma diverse tipuri de țesături sau pentru a obține proprietăți 
specifice, precum rezistența sau flexibilitatea. Aceste fire sunt elementele de bază din care se 
creează produsele textile, cum ar fi hainele, lenjeria de pat sau materialele pentru diverse 
aplicații. 
 
Subiectul II 
 
Școala, clădirea unde se află ziua de mâine 
Școala reprezintă un loc crucial în formarea și dezvoltarea viitoarelor generații, fiind considerată, 
în mod figurat, "clădirea unde se află ziua de mâine". Această instituție nu doar oferă cunoștințe, 
ci și creează un mediu propice pentru învățare și interacțiune socială. În cadrul acestui eseu, vom 
explora diferite aspecte ale școlii, de la tipurile constructive și încăperile specifice, la diferențele 
dintre clasele tradiționale și cele moderne, și până la semnificația semnelor convenționale dintr-o 
clasă. 
a. Tipurile constructive de școli 
Există diverse tipuri constructive de școli, adaptate nevoilor și resurselor comunității respective. 
Acestea pot include școli tradiționale cu un singur corp de clădire, școli compuse din mai multe 
clădiri conectate, sau chiar școli moderne proiectate să încorporeze tehnologii avansate pentru o 
experiență educațională inovatoare. 
b. Încăperi specifice dintr-o școală 
1. Sala de clasă: Spațiul principal de învățare, în care elevii interacționează cu profesorii și 
colegii. 
2. Biblioteca: O încăpere dedicată lecturii, cercetării și studiului independent. 
3. Sala de sport: Un loc destinat activităților fizice și educației sportive. 
4. Laboratorul de informatică: Un spațiu echipat cu computere și tehnologie pentru lecții 
de informatică și cercetare. 
c. Schema funcțională a școlii

Schema funcțională a unei școli include spații destinate învățământului, administrării, 
activităților extrașcolare și facilităților de suport. Aceasta este proiectată pentru a asigura un 
mediu optim pentru educație și dezvoltare personală. 
d. Diferențe dintre clasa tradițională și clasa modernă 
1. Infrastructură tehnologică: În timp ce clasa tradițională se bazează pe metodele 
tradiționale de predare, clasa modernă integrează tehnologii precum table interactive, 
proiectoare și dispozitive digitale. 
2. Flexibilitatea spațiului: Clasele moderne sunt concepute pentru a permite flexibilitate în 
aranjarea mobilierului, facilitând diferite moduri de predare și învățare. Clasele 
tradiționale pot avea o configurație statică. 
3. Accesul la resurse online: În clasa modernă, elevii au acces la resurse online, biblioteci 
virtuale și platforme educaționale, extinzând astfel posibilitățile de învățare în afara 
sălilor de clasă. 
e. Etapele realizării planului clasei 
1. Evaluarea nevoilor: Identificarea cerințelor specifice ale elevilor și ale procesului de 
învățare. 
2. Proiectarea spațiului: Crearea unui plan detaliat care să includă alegerea mobilierului, a 
dispozitivelor tehnologice și a altor resurse necesare. 
3. Implementarea: Aducerea planului în viață, includând mobilarea clasei și instalarea 
echipamentelor. 
4. Evaluarea și ajustarea: Evaluarea eficacității spațiului și ajustarea acestuia în funcție de 
feedback-ul elevilor și al profesorilor. 
f. Semne convenționale specifice dotărilor dintr-o clasă 
1. Semnul de tablă interactivă: Reprezentat prin o linie orizontală cu un cerc în mijloc, 
indicând utilizarea unei table interactive pentru predare. 
2. Semnul de proiector: Reprezentat printr-un simbol de proiector, indicând existența unui 
echipament de proiecție în clasă. 
3. Semnul de WiFi: Reprezentat printr-un simbol de antenă, indicând disponibilitatea unei 
rețele WiFi în clasă. 
Aceste semne convenționale facilitează navigarea și identificarea dotărilor specifice într-o clasă 
modernă. În concluzie, școala reprezintă nu doar o clădire, ci o comunitate educațională 
complexă, adaptată nevoilor viitorului și integrând tehnologii pentru a modela "ziua de mâine". 
Subiectul III 
 
a. Scopul utilizării lecției de evaluare a cunoștințelor în cadrul procesului instructiv-
educativ:

Scopul utilizării lecției de evaluare este de a măsura gradul de însușire a cunoștințelor, abilităților 
și competențelor dobândite de către elevi în urma procesului de învățare. Aceasta oferă feedback 
atât elevilor, cât și profesorului, cu privire la progresul individual și colectiv, identificând 
eventualele lacune și necesități de îmbunătățire a procesului de predare-învățare. 
b. Patru variante în care pot fi concepute și organizate lecțiile de evaluare a cunoștințelor: 
1. Teste scrise sau grile de evaluare: Elevii completează întrebări cu variante multiple sau 
selectează răspunsurile corecte dintr-o listă, oferind o măsură obiectivă și rapidă a 
cunoștințelor dobândite. 
2. Proiecte practice: Elevii pot demonstra aplicarea cunoștințelor într-un proiect practic, 
precum realizarea unui desen tehnic, în concordanță cu competențele specifice. 
3. Prezentări orale: Elevii prezintă informații sau soluții în fața clasei, evaluându-se astfel 
capacitatea lor de comunicare și înțelegere a subiectului. 
4. Portofolii de lucru: Elevii adună și prezintă o colecție de lucrări, proiecte sau teste 
realizate pe parcursul unei perioade, oferind o imagine holistică a progresului lor. 
c. Evenimentele lecției de evaluare a cunoștințelor, în succesiune logică: 
1. Introducerea: Prezentarea scopului și a modului de desfășurare a lecției de evaluare. 
2. Aplicarea instrumentelor de evaluare: Elevii completează teste, susțin prezentări, sau 
lucrează la proiecte practice. 
3. Colectarea lucrărilor: Profesorul adună și evaluează lucrările depuse de elevi. 
4. Feedback: Profesorul furnizează feedback individual sau colectiv, evidențiind punctele 
forte și sugestiile de îmbunătățire. 
d. Proiectarea lecției de evaluare: 
Conținutul ce urmează a fi evaluat: Desen tehnic pentru un produs simplu, inclusiv noțiuni 
referitoare la corpuri geometrice, proiecții și calcul matematic. 
Obiectivele lecției: 
 Elevii vor realiza un desen tehnic pentru un produs simplu, evidențiind corect proiecțiile 
și elementele de cotare. 
 Elevii vor aplica cunoștințele de matematică în calculul mărimilor necesare pentru desen. 
Activitatea de evaluare: Fiecare elev va realiza un desen tehnic pentru un obiect specific, 
evidențiind corect proiecțiile și utilizând elemente de cotare. 
Mijloace de învățământ: 
1. Tablete sau calculatoare pentru realizarea desenelor pe platforme digitale. 
2. Materiale tipărite sau proiecții pentru prezentarea noțiunilor de desen tehnic și calcule 
matematice.

e. Evaluarea formării/dezvoltării competenței: Iteme cu alegere multiplă, răspuns scurt și 
întrebare structurată: 
1. Item cu alegere multiplă: 
o Întrebare: Care este scopul desenului tehnic? a) Înregistrarea amănunțită a 
evenimentelor zilnice. b) Reprezentarea detaliată a unui produs sau obiect într-un 
mod standardizat. c) Crearea unei opere de artă abstracte. 
o Răspuns așteptat: b) Reprezentarea detaliată a unui produs sau obiect într-un 
mod standardizat. 
2. Item cu răspuns scurt: 
o Întrebare: Ce reprezintă elementele de cotare în desenul tehnic? 
o Răspuns așteptat: Elementele de cotare indică dimensiunile și specificațiile 
necesare pentru a construi sau reproduce produsul reprezentat. 
3. Item de tip întrebare structurată: 
o Întrebare: Explicați rolul proiecțiilor în desenul tehnic și oferiți un exemplu. 
o Răspuns așteptat: Proiecțiile sunt reprezentări bidimensionale ale unui obiect 
tridimensional. De exemplu, într-un desen tehnic al unei cutii, avem proiecția 
frontală, superioară și laterală pentru a oferi o imagine completă a formei și 
dimensiunilor cutiei.