Titularizare

2023

CONCURSUL NAȚIONAL DE OCUPARE A POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR VACANTE/REZERVATE DIN 
ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR 
12 iulie 2023 
Probă scrisă 
FARMACIE MAIȘTRI INSTRUCTORI 
Varianta 3 
• Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă zece puncte din oficiu. 
• Timpul de lucru efectiv este de patru ore. 
 
Subiectul I 
 
1. 
I.1. Perfuzia este o metodă de tratament utilizată în terapeutica medico-chirurgicală și constă în 
introducerea în organismul unui pacient a unei cantități de sânge sau a unor soluții 
medicamentoase, în sistemul vascular, în scop terapeutic. 
a. Definiți formele farmaceutice preparate perfuzabile: Formele farmaceutice preparate 
perfuzabile sunt soluții sau suspensii lichide care sunt destinate administrării intravenoase (IV). 
Acestea pot include: 
 Soluții injectabile (de exemplu, soluții saline, glucoză, soluții de electroliți) 
 Suspensii lichide (medicamente dizolvate într-un vehicul lichid pentru administrare 
intravenoasă) 
b. Enumerați patru dezavantaje ale formelor farmaceutice preparate perfuzabile: 
1. Risc de contaminare: Există un potențial risc de contaminare în timpul preparării și 
administrării soluțiilor perfuzabile, ceea ce poate duce la infecții. 
2. Reacții adverse: Unele substanțe chimice sau medicamente administrate prin perfuzie 
pot cauza reacții adverse severe. 
3. Necesitatea unei administrări atente: Administrarea trebuie să fie realizată cu grijă și 
sub supraveghere medicală pentru a evita complicații. 
4. Limitări în termeni de stabilitate: Anumite substanțe medicamentoase pot fi instabile 
în soluție, necesitând condiții specifice de depozitare și manipulare. 
c. Menționați patru metode de control ale formelor farmaceutice preparate perfuzabile 
prevăzute de F.R.X.: F.R.X. (Farmacopeea Română) poate include reguli și standarde pentru 
controlul calității formelor farmaceutice preparate perfuzabile. Acestea pot include: 
1. Controlul sterilității: Verificarea că produsul este steril pentru a preveni infecțiile. 
2. Controlul concentrației: Asigurarea concentrației corecte a substanțelor active în 
soluție. 
3. Controlul impurităților: Detectarea și limitarea prezenței oricăror impurități care ar 
putea afecta siguranța sau eficacitatea produsului.

4. Controlul stabilității: Evaluarea și asigurarea faptului că soluțiile perfuzabile păstrează 
stabilitatea chimică și fizică pe durata depozitării. 
Este important să consultați versiunea specifică a Farmacopeei Române pentru detalii exacte 
referitoare la aceste aspecte, deoarece normele pot varia în funcție de țară și ediție. 
2. 
 
I.2. Filtrarea este operația care, după dizolvarea substanțelor, însoțește întotdeauna prepararea 
soluțiilor medicamentoase. 
a. Cele două mecanisme principale prin intermediul cărora are loc reținerea particulelor 
solide: 
1. Filtrarea prin adâncime: Acest mecanism implică trecerea soluției printr-un material 
poros care reține particulele solide pe măsură ce acestea trec prin structura poroasă. 
Materialele utilizate în acest tip de filtrare pot include pământ de diatomee sau materiale 
ceramice. 
2. Filtrarea prin suprafață: Acest mecanism se bazează pe reținerea particulelor solide pe 
suprafața unui mediu filtrant. Materialele utilizate în acest caz includ hârtia de filtru, 
membranele filtrante și materialele textile cu pori fini. 
b. Două caracteristici ale filtrelor: 
1. Porozitatea: Se referă la dimensiunea porilor în materialul filtrant și influențează ce 
dimensiuni de particule vor fi reținute. 
2. Durabilitatea: Este importantă pentru asigurarea rezistenței filtrului în timpul procesului 
de filtrare și pentru a preveni contaminarea soluției cu particule provenite din filtru. 
c. Patru filtre cu funcționare sub presiune redusă (la vid): 
1. Filtru Buchner: Este un tip de filtru care se utilizează în combinație cu un erlenmeyer și 
un aspirator pentru a crea vid. Are o suprafață poroasă pe care se plasează hârtia de filtru 
sau o membrană filtrantă. 
2. Filtru cu sticlă poroasă: Sticla poroasă este un material cu pori fini și este adesea 
folosită în filtrarea sub vid. 
3. Filtru rotativ cu tambur: Acesta constă într-un tambur rotativ prevăzut cu o suprafață 
filtrantă. Pe măsură ce tamburul se rotește, particulele solide sunt reținute, iar soluția 
clară este colectată. 
4. Filtru cu membrană ceramică: Aceste filtre utilizează o membrană ceramică poroasă 
pentru reținerea particulelor solide. Funcționează sub vid și sunt utilizate în diverse 
aplicații, inclusiv în industria farmaceutică. 
Este important de menționat că utilizarea unui filtru specific depinde de caracteristicile soluției 
medicamentoase și de cerințele procesului de filtrare.

3. 
I.3. Capsulele sunt forme farmaceutice medicamentoase foarte mult utilizate în prezent, alături 
de comprimate. 
a. Definiți formele farmaceutice capsule conform F.R.X.: Potrivit Farmacopeei Române 
(F.R.X.), capsulele sunt forme farmaceutice solide, destinate administrării orale, care conțin 
substanțe medicamentoase sub formă de pulbere, granule, granule liofilizate sau alte forme 
farmaceutice solide, în interiorul unui înveliș de gelatină sau de alt material aprobat. 
b. Cele trei tipuri de capsule obținute după modul de preparare: 
1. Capsule gelatinoase moi (CGM): Aceste capsule au un înveliș elastic, de gelatină, care 
conține o soluție lichidă sau semiliquidă. Acestea sunt, de obicei, mai ușor de înghițit și 
pot facilita absorbția substanțelor active. 
2. Capsule gelatinoase dure (CGD): Aceste capsule au un înveliș de gelatină rigid, care 
conține substanțe medicamentoase sub formă solidă (de exemplu, pulbere sau granule). 
Ele sunt frecvent utilizate pentru administrarea de medicamente cu gust amar sau care pot 
irita mucoasa gastro-intestinală. 
3. Capsule cu eliberare modificată: Aceste capsule sunt concepute pentru a elibera 
substanțele active într-un mod controlat sau întârziat, pentru a menține un nivel constant 
al medicamentului în organism. 
c. Cinci avantaje ale formelor farmaceutice capsule gelatinoase: 
1. Ușurința de înghițire: Capsulele gelatinoase moi sunt adesea mai ușor de înghițit în 
comparație cu comprimatele, în special pentru persoanele care au dificultăți în înghițire. 
2. Mascherarea gustului neplăcut: Datorită învelișului de gelatină, capsulele gelatinoase 
pot ajuta la mascarea gustului neplăcut al anumitor medicamente. 
3. Eliberare mai rapidă a substanțelor active: Capsulele gelatinoase moi se dizolvă rapid 
în stomac, permițând o eliberare rapidă a substanțelor active în comparație cu 
comprimatele, care pot necesita mai mult timp pentru dezagregare. 
4. Versatilitatea formulării: Capsulele gelatinoase permit variabilitate în formularea 
substanțelor active, inclusiv în formă lichidă sau semiliquidă, oferind opțiuni flexibile 
pentru formularea medicamentelor. 
5. Reducerea iritației gastrice: Capsulele gelatinoase pot ajuta la reducerea iritației 
mucoasei gastro-intestinale, deoarece pot oferi o protecție mai bună în comparație cu 
anumite comprimate. 
Este important de menționat că avantajele pot varia în funcție de tipul de capsule și de 
necesitățile pacienților. 
Subiectul II

1. 
II.1. Picăturile de ochi sunt folosite pentru a trata o mare varietate de afecțiuni, de la glaucom și 
infecții oculare, până la alergii și ochi uscați. 
a. Clasificați preparatele oftalmice după scopul urmărit: Preparatele oftalmice pot fi 
clasificate în funcție de scopul lor în: 
1. Picături pentru ochi: Utilizate pentru tratamentul afecțiunilor oculare, cum ar fi 
glaucomul sau infecțiile oculare. 
2. Lacrimi artificiale: Folosite pentru a trata ochii uscați, pentru a lubrifia globul ocular și 
a preveni iritațiile. 
3. Antialergice pentru ochi: Destinate să reducă simptomele alergiilor oculare. 
4. Picături midriatice: Folosite pentru dilatarea pupilei în scopuri diagnostice sau în timpul 
anumitor proceduri chirurgicale. 
5. Picături vasoconstrictoare: Utilizate pentru reducerea roșeții sau inflamației la nivelul 
ochilor. 
6. Picături antiinflamatoare: Prescrise pentru reducerea inflamației în diverse condiții 
oculare. 
b. Enumerați șase clase terapeutice de substanțe medicamentoase folosite la prepararea 
formelor farmaceutice oftalmice: 
1. Analgexice: Exemple includ anestezice locale utilizate în proceduri oftalmice. 
2. Antibiotice: Pentru tratarea infecțiilor oculare. 
3. Antiinflamatoare: Pentru reducerea inflamației. 
4. Antialergice: Pentru tratarea reacțiilor alergice la nivelul ochilor. 
5. Agoniști și antagoniști ai receptorilor: De exemplu, beta-blocante pentru tratamentul 
glaucomului. 
6. Lubrifianți și umectanți: Folosiți pentru a trata ochii uscați. 
c. Definiți formele farmaceutice băi oculare: Băile oculare sunt soluții sterile folosite pentru 
spălarea ochilor. Acestea pot fi utilizate pentru a îndepărta impuritățile sau pentru a trata anumite 
afecțiuni oculare. Băile oculare pot fi sub formă de picături sau soluții. 
d. Precizați trei tipuri de soluții folosite pentru curățirea lentilelor de contact sau pentru a 
evita sau diminua jena care poate surveni din cauza contactului lentilei cu globul ocular: 
1. Soluții de curățare: Pentru a îndepărta depozitele și impuritățile de pe lentilele de 
contact. 
2. Soluții de clătire: Utilizate pentru clătirea lentilelor după curățare. 
3. Soluții de menținere a umidității: Pentru a menține hidratarea lentilelor și a preveni 
uscarea acestora pe parcursul zilei. 
e. Menționați două metode de sterilizare a picăturilor pentru ochi unidoză:

1. Radiatii gamma: Unele picături pentru ochi unidoză pot fi sterilizate prin expunerea la 
radiații gamma, care distrug microorganismele și prevenind contaminarea. 
2. Sterilizare cu filtru: Sterilizarea poate fi realizată prin filtrarea picăturilor prin filtre 
microbiene fine pentru a elimina bacteriile și alte organisme patogene. 
Este important să respectați instrucțiunile specifice ale fiecărui produs oftalmic și să consultați 
un specialist în ochi pentru recomandări personalizate. 
 
2. 
II.2. Baza de unguent sau excipientul pentru unguente constituie o componentă importantă a unui 
unguent, deoarece acțiunea terapeutică a unguentelor este influențată de baza de unguent aleasă 
în mod just, în funcție de scopul terapeutic urmărit și de proprietățile substanțelor active care 
urmează a fi dispersate. 
a. Cele patru dezavantaje ale gelurilor de hidrocarburi: 
1. Lipofilie excesivă: Gelurile de hidrocarburi au o tendință crescută de a fi lipofile, ceea ce 
poate influența biodisponibilitatea substanțelor active. 
2. Potențial comedogen: Gelurile de hidrocarburi pot avea un potențial de a obstrua porii 
pielii și de a contribui la formarea de comedoane sau acne. 
3. Stabilitate redusă la temperaturi ridicate: Pot deveni instabile la temperaturi ridicate, 
ceea ce poate afecta calitatea și eficacitatea formulării. 
4. Absorbție lentă: Gelurile de hidrocarburi pot fi absorbite mai lent în comparație cu alte 
tipuri de baze, ceea ce poate afecta rata de eliberare a substanțelor active. 
b. Proprietățile parafinei solide (Paraffinum): 
 Culoare: Albă sau ușor galbenă. 
 Punct de topire: În jurul valorii de 50-65°C, depinzând de tipul specific de parafină. 
 Solubilitate: Practic insolubilă în apă, dar solubilă în majoritatea solventilor organici. 
c. Doi alcooli sterolici folosiți ca baze de unguente emulsie de tip A/U: 
1. Alcool cetilic: Un alcool sterolic derivat din uleiul de palmier sau uleiul de cocos. 
2. Alcool cetostearilic: O combinație de alcool cetilic și alcool stearilic, utilizată în unele 
unguente emulsie de tip A/U pentru a conferi stabilitate emulsiei. 
d. Cinci avantaje ale hidrogelurilor folosite ca baze de unguente hidrosolubile: 
1. Răcire și confort: Hidrogelurile au un efect răcoritor și pot oferi un confort sporit atunci 
când sunt aplicate pe piele. 
2. Absorbție rapidă: Hidrogelurile sunt ușor de aplicat și se absorb rapid în piele, fără a 
lăsa o senzație grasă.

3. Conținut ridicat de apă: Hidrogelurile conțin o cantitate semnificativă de apă, ceea ce 
poate ajuta la hidratarea pielii. 
4. Potențial de eliberare controlată: Pot fi formulate pentru a permite eliberarea controlată 
a substanțelor active. 
5. Potrivite pentru pielea sensibilă: Hidrogelurile pot fi mai potrivite pentru persoanele cu 
piele sensibilă, deoarece au o textură ușoară și nu conțin grăsimi. 
Este important să se țină cont de specificul fiecărui pacient și de cerințele terapeutice atunci când 
se alege baza de unguent într-o formulare farmaceutică. 
 
Subiectul III 
a. Scopul utilizării lecției de evaluare a cunoștințelor: Scopul principal al unei lecții de 
evaluare a cunoștințelor în cadrul procesului instructiv-educativ este de a evalua nivelul de 
înțelegere și asimilare a informațiilor de către elevi, verificând dacă aceștia au atins obiectivele 
propuse în cadrul curriculumului. 
b. Patru variante în care pot fi concepute și organizate lecțiile de evaluare a cunoștințelor: 
1. Teste scrise: Elevii completează un test cu întrebări și probleme care acoperă subiectele 
studiate. 
2. Proiecte individuale sau de grup: Elevii elaborează proiecte care să demonstreze 
înțelegerea și aplicarea cunoștințelor. 
3. Prezentări orale: Elevii prezintă informații asupra unui anumit subiect, demonstrând 
astfel nivelul de cunoaștere. 
4. Studii de caz: Elevii analizează și rezolvă studii de caz care să pună în aplicare 
cunoștințele teoretice în contexte practice. 
c. Evenimentele lecției de evaluare a cunoștințelor, în succesiune logică: 
1. Introducerea: Prezentarea scopului evaluării și a activității de evaluare. 
2. Desfășurarea activității: Elevii răspund la întrebările sau completează sarcinile propuse 
pentru evaluare. 
3. Feedback-ul: Analizarea și discutarea rezultatelor pentru a oferi feedback și a identifica 
zonele care necesită îmbunătățire. 
4. Concluziile și următorii pași: Tragerea concluziilor și stabilirea următoarelor pași 
pentru îmbunătățirea performanțelor. 
d. Proiectarea lecției de evaluare: 
 Conținutul de evaluat: Metode de preparare a supozitoarelor conform FR X. 
 Obiectivele lecției: 
1. Elevii vor descrie trei metode de preparare a supozitoarelor conform Farmacopeei 
Române.

2. Elevii vor exemplifica procesul de preparare a supozitoarelor cu glicerină, cu bază 
de buter și cu masă gelatinoasă. 
 Activitatea de evaluare: Test scris cu întrebări despre metodele de preparare și exemple 
practice de preparare a supozitoarelor. 
 Mijloacele de învățământ: 
1. Prezentare PowerPoint pentru a introduce metodele de preparare. 
2. Demonstrare practică pentru exemplificarea procesului de preparare. 
e. Iteme de evaluare: 
1. Alegere multiplă: 
o Întrebare: Care dintre următoarele metode de preparare a supozitoarelor nu este 
menționată în Farmacopeea Române? a. Modelare manuală b. Prin presare c. Prin 
distilare d. Prin topire și turnare în forme 
o Răspuns corect: c. Prin distilare 
2. Răspuns scurt: 
o Întrebare: Enumerați două exemple de supozitoare menționate în Farmacopeea 
Române și specificați baza utilizată în fiecare dintre ele. 
o Răspuns corect: Supozitoare cu glicerină (bază de glicerină), supozitoare cu bază 
de buter (bază de buter). 
3. Întrebare structurată: 
o Întrebare: Descrieți în detaliu procesul de preparare a supozitoarelor prin topire și 
turnare în forme, conform Farmacopeei Române. 
o Răspuns corect: Elevii trebuie să ofere informații detaliate despre etapele 
implicate în această metodă de preparare, inclusiv materialele utilizate și 
procedurile specifice. 
Aceste iteme de evaluare vizează atât cunoștințele teoretice, cât și aplicarea practică a 
informațiilor studiate.