Titularizare

2023

CONCURSUL NAŢIONAL DE OCUPARE A POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR VACANTE/REZERVATE DIN 
ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR 
12 iulie 2023 
Probă scrisă 
FILATURĂ-ŢESĂTORIE-FINISAJ TEXTIL PROFESORI 
Varianta 3 
• Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă zece puncte din oficiu. 
• Timpul de lucru efectiv este de patru ore. 
 
Subiectul I 
1 
a. Definiția operației de laminare: Laminarea este o operație tehnologică prin care se reduce 
grosimea materialului, precum metalele sau polimerii, prin trecerea acestuia între doi cilindri sau 
role aflate în mișcare, care aplică presiune asupra materialului. 
b. Mecanismul și utilajele: Mecanismul principal care realizează laminarea este compus din doi 
cilindri sau role care sunt adesea denumiți role de laminare. Această operație se întâlnește într-o 
varietate de utilaje din filatură, cum ar fi: 
 Mașini de laminat metal; 
 Cilindri de laminat pentru prelucrarea plasticelor; 
 Role de laminat în filaturi textile. 
c. Condiții pentru realizarea laminării: Pentru ca mecanismul de laminare să funcționeze 
eficient, trebuie să îndeplinească următoarele condiții: 
1. Presiune controlată: Mecanismul trebuie să aplice o presiune controlată asupra 
materialului pentru a realiza o reducere uniformă a grosimii. 
2. Temperatură adecvată: Unele materiale pot beneficia de laminare la temperaturi 
ridicate pentru a deveni mai maleabile și a îmbunătăți procesul. 
3. Suprafețe cilindrice bine prelucrate: Rolele sau cilindrii de laminare trebuie să aibă 
suprafețe netede și bine prelucrate pentru a evita imperfecțiunile pe materialul laminat. 
d. Particularități în cazul filaturilor de lână: În filaturile de lână, mecanismul de laminare 
poate prezenta următoarele particularități: 
1. Reglarea fină a grosimii: Deoarece firul de lână poate avea nevoie de o grosime 
specifică pentru a îndeplini anumite cerințe textile, mecanismele de laminare din filaturile 
de lână pot fi proiectate pentru a permite o reglare fină a grosimii. 
2. Controlul temperaturii: Pentru a menține proprietățile naturale ale lânii, unele filaturi 
pot avea sisteme care controlează temperatura în timpul procesului de laminare pentru a 
evita deteriorarea fibrelor. 
3. Protecție împotriva încurcării: Mecanismele pot fi adaptate pentru a minimiza riscul de 
încurcare a firelor de lână în timpul procesului de laminare, asigurând astfel calitatea 
produsului finit.

2. 
a. Clasificarea țesăturilor: 
1. După structură: 
o Țesături simple: Exemple includ poplin, tafta. 
o Țesături compuse: Cum ar fi satinul sau brocartul, care implică combinarea mai 
multor tipuri de fire. 
2. După compoziție: 
o Țesături de bumbac: Realizate din fibre de bumbac. 
o Țesături sintetice: Precum cele din poliester sau nailon. 
o Țesături amestec: Combinații de fibre naturale și sintetice. 
b. Proprietăți fizice ale țesăturilor: 
1. Rezistența la tracțiune: Capacitatea materialului de a rezista la forțele de tracțiune. 
2. Elasticitatea: Gradul în care țesătura poate fi întinsă și reveni la forma sa inițială. 
3. Densitatea: Numărul de fire pe unitatea de suprafață, influențând greutatea și aspectul 
țesăturii. 
4. Porozitatea: Gradul de permeabilitate la aer și apă. 
c. Proprietăți igienico-funcționale ale țesăturilor: 
1. Antibacterialitatea: Unele țesături pot fi tratate pentru a inhiba creșterea bacteriilor și a 
preveni mirosurile neplăcute. 
2. Proprietăți termoregulatoare: Anumite țesături pot regla temperatura corpului, 
absorbind și eliberând umiditatea în funcție de necesități, contribuind astfel la confortul 
termic. 
Subiectul II 
1. 
a. Scopul fiecărei operații: 
1. Pârlirea: Eliminarea părului și a impurităților mici de pe suprafața firelor pentru a obține 
un aspect uniform și neted. 
2. Curățarea alcalină: Îndepărtarea substanțelor grase și a altor impurități care pot afecta 
procesele ulterioare de prelucrare. 
3. Mercerizarea: Îmbunătățirea proprietăților firelor celulozice, cum ar fi luciul, rezistența 
și absorbția. 
4. Albirea: Eliminarea colorațiilor nedorite pentru a obține o nuanță albă sau foarte 
deschisă. 
b. Principiul de lucru al operației de pârlire:

 Pârlirea implică tratarea firelor cu soluții acide, care atacă și dizolvă părul sau 
impuritățile de pe suprafața fibrei. Principiul este de a utiliza substanțe acide pentru a 
desface părul nedorit sau alte elemente nedorite. Un defect potențial al acestei operații 
poate fi deteriorarea fibrei, în special în cazul unor condiții de pârlire excesive. 
c. Operația de albire cu hipoclorit de sodiu: 
 Temperatura camerei: De obicei, albirea cu hipoclorit de sodiu se realizează la 
temperaturi ridicate, în jurul valorii de 50-60°C. 
 Durata de tratare: Durata de tratare poate varia, dar este de obicei în intervalul de 15-60 
minute, în funcție de gradul de albire dorit. 
 Avantajul albirii cu hipoclorit de sodiu: Este un agent de albire puternic și eficient, 
capabil să elimine o gamă largă de colorații nedorite. 
 Dezavantajul albirii cu hipoclorit de sodiu: Poate slăbi fibra textilă și poate duce la 
degradarea țesăturilor în timp. De asemenea, poate elibera vapori toxici și trebuie utilizat 
cu precauție din cauza impactului său asupra mediului. 
 
2. 
a. Definiția instrumentului "Diagrama cauză-efect": Diagrama cauză-efect, cunoscută și sub 
numele de diagrama Ishikawa sau diagrama pește, este un instrument de analiză a calității folosit 
pentru identificarea și vizualizarea cauzelor potențiale ale unei probleme specifice sau a unei 
caracteristici de calitate nedorite. Aceasta evidențiază relațiile dintre diferitele cauze care pot 
contribui la o anumită problemă. 
b. Scopurile utilizării diagramei cauză-efect: 
1. Identificarea cauzelor principale: Instrumentul ajută la identificarea și înțelegerea 
principalelor cauze care contribuie la o problemă sau defect de calitate. 
2. Comunicarea și implicarea echipei: Folosit pentru a comunica și implica echipa în 
procesul de identificare a cauzelor și găsire a soluțiilor. 
3. Îmbunătățirea procesului: Permite identificarea punctelor slabe ale procesului și 
îmbunătățirea acestuia prin eliminarea sau reducerea cauzelor care duc la defecțiuni. 
c. Factorii care influențează valorile caracteristicilor de calitate: 
 Materiale: Calitatea materialelor utilizate în procesul de producție. 
 Metode: Procedurile și tehnologiile utilizate în procesul de producție. 
 Mână de lucru: Competența și formarea personalului. 
 Mașini: Starea și precizia echipamentelor și mașinilor utilizate în producție. 
d. Procedura de construire a diagramei cauză-efect: 
1. Identificarea problemei: Definirea clară a problemei sau caracteristicii de calitate 
asupra căreia se dorește intervenția.

2. Stabilirea categoriilor principale de cauze: Gruparea cauzelor în categorii mari, cum ar 
fi materiale, metode, mână de lucru, mașini, mediu sau management. 
3. Identificarea sub-cauzelor: Detalierea fiecărei categorii prin identificarea sub-cauzelor 
specifice care pot contribui la problema. 
4. Construirea diagramei: Desenarea unei săgeți principale care reprezintă problema și 
conectarea săgeților secundare care indică cauzele potențiale. 
5. Analiza și soluționarea: Echipa analizează diagramele pentru a identifica cauzele 
principale și dezvoltă soluții pentru a aborda aceste cauze. 
Subiectul III 
III.1. Lecție de Evaluare Utilizând Metoda Tradițională: 
a. Conținutul învățării asociat rezultatelor învățării vizate: 
 Definirea operațiilor tehnologice de prelucrare a înșiruirilor fibroase 
 Descrierea principiului de realizare pentru operațiile tehnologice 
 Reprezentarea schematică a modului de acționare a organelor de lucru asupra 
materialului fibros pentru realizarea operațiilor tehnologice specifice 
b. Resurse necesare desfășurării lecției: 
 Materiale didactice (diapozitive, desene) 
 Tablă și cretă 
 Fișe de lucru 
 Echipament audiovizual (dacă este necesar) 
c. Evenimentele lecției: 
1. Introducere și revizuirea conținutului anterioar 
2. Prezentarea noilor informații 
3. Demonstrarea reprezentării schematice 
4. Aplicarea cunoștințelor prin exerciții practice 
5. Evaluarea cunoștințelor și abilităților 
d. Desfășurarea lecției: 
 Eveniment 1: Introducere și revizuire 
o Activitatea profesorului: Recapitularea cunoștințelor anterioare. 
o Activitatea elevilor: Participarea la discuție și răspunsuri la întrebări. 
o Strategia didactică: Revizuirea conceptelor cheie prin întrebări și discuții 
deschise. 
o Metoda de evaluare: Observarea participării active. 
 Eveniment 2: Prezentarea noilor informații 
o Activitatea profesorului: Explicarea noilor concepte și prezentarea diagramei 
cauză-efect.

o Activitatea elevilor: Ascultarea și luarea de notițe. 
o Strategia didactică: Explicații, exemplificări și prezentare vizuală. 
o Metoda de evaluare: Observarea atenției și capacitatea de înțelegere. 
 Eveniment 3: Demonstrarea reprezentării schematice 
o Activitatea profesorului: Desenarea diagramei cauză-efect pe tablă. 
o Activitatea elevilor: Observarea și luarea de notițe. 
o Strategia didactică: Prezentare vizuală. 
o Metoda de evaluare: Observarea atenției și capacitatea de a reproduce diagrame. 
 Eveniment 4: Aplicarea cunoștințelor prin exerciții practice 
o Activitatea profesorului: Propunerea unor exerciții practice. 
o Activitatea elevilor: Realizarea exercițiilor practice. 
o Strategia didactică: Aplicare practică a cunoștințelor. 
o Metoda de evaluare: Corectarea exercițiilor. 
 Eveniment 5: Evaluarea cunoștințelor și abilităților 
o Activitatea profesorului: Evaluarea scrisă sau orală. 
o Activitatea elevilor: Răspunsuri la întrebări sau rezolvarea unor probleme. 
o Strategia didactică: Evaluare finală. 
o Metoda de evaluare: Test scris sau oral. 
e. Avantaje și Limite ale Metodei de Evaluare: 
 Avantaje: 
1. Obiectivitate: Evaluarea este clară și obiectivă. 
2. Eficiență: Potrivită pentru evaluarea unui număr mare de elevi într-un timp 
relativ scurt. 
 Limite: 
1. Limitată în evaluarea creativității: Nu oferă posibilitatea de a evalua 
creativitatea elevilor. 
2. Nu măsoară în totalitate abilitățile practice: Nu evaluează abilitățile practice 
ale elevilor în mod detaliat. 
III.2. Proiect – Metodă Complementară / Alternativă de Evaluare: 
 Caracteristici ale unui Proiect: 
1. Durată extinsă: Proiectul se desfășoară pe o perioadă mai lungă de timp. 
2. Colaborare: Elevii lucrează în echipă pentru a realiza proiectul. 
3. Aplicabilitate practică: Proiectul are o legătură directă cu aplicațiile practice din 
domeniul filaturii. 
 Avantaj al Utilizării Metodei de Proiect: 
o Dezvoltă abilitățile practice ale elevilor prin aplicarea cunoștințelor într-un 
context real. 
 Capacități ale Elevilor Evaluabile în Timpul Proiectului: 
0. Colaborare: Capacitatea de a lucra în echipă și de a împărți responsabilitățile. 
1. Soluționarea problemelor: Abilitatea de a identifica și rezolva probleme practice 
întâlnite în proiect. 
2. Prezentare: Capacitatea de a comunica rezultatele proiectului în mod coerent.

3. Gândire critică: Capacitatea de a analiza și evalua deciziile luate în timpul 
proiectului.