Controale de pozitionare
Pozitionarea elementelor folosind CSS este mai precisa decat prin intermediul obiectelor grafice HTML sau a tabelelor, afisarea facandu-se mult mai rapid.
Prin intermediul CSS este permisa pozitionarea exacta sau relativa a elementelor intr-o fereastra sau in raport cu alte elemente.
Fereastra navigatorului este suprafata in care sunt afisate toate elementele. Ea poate fi redimensionata sau pozitionata pe ecran, sau poate fi divizata in alte ferestre prin intermediul cadrelor.
Toatele elementele amplasate in fereastra sunt pozitionate relativ la coltul din stanga-sus.
1. Stabilirea modului de pozitionare
Prin utilizarea proprietatii position se poate specifica pozitia elementului in pagina web.
Un element poate avea una din urmatoarele valori de pozitionare: static, relative, absolut si fixed.
Tipul de pozitie indica navigatorului cum sa trateze amplasarea unui element intr-o fereastra.
a) Pozitionarea statica
Valoarea initiala, prestabilita, a pozitionarii elementelor in fereastra este "static".
Cand nu este specificata o pozitionare "relativa", "absoluta" sau "fixa"; elementele sunt dispuse unul dupa altul in interiorul documentului.
Sintaxa pentru specificarea pozitionarii static este:
- selector { position:static }
b) Pozitionarea relativa
Un element cu pozitionare "relativa" este amplasat la locul sau in cadrul ferestrei sau a elementului parinte, in sensul ca el apare dupa toate elementele dinaintea sa, respectiv inaintea tuturor elementelor amplasate dupa el.
Sintaxa pentru specificarea pozitionarii relative este:
- selector { position:relative }
c) Pozitionarea absoluta
Pozitionarea absoluta are ca efect crearea unui element neafectat de restul documentului, plasarea lui in fereastra fiind facuta intr-o locatie precisa, definita prin intermediul coordonatelor x si y, indiferent de pozitiile altor elemente.
Sintaxa pentru specificarea pozitionarii absolute este:
- selector { position:absolute }
d) Pozitionarea fixa
Pozitionarea fixa a unui element este aproximativ la fel cu cea absoluta, cu diferenta ca la derularea paginii elementul fixat ramane pe pozitia lui initiala, fara a se derula.
Sintaxa pentru specificarea pozitionarii fixed este:
- selector { position:fixed }
2. Pozitionarea in raport cu latura de sus, respectiv stanga
Dupa stabilirea tipului de pozitionare, se poate determina distanta intre punctul de origine si laturile de sus si din stanga ale elementului sau parinte, folosind proprietatile top si left
Forma generala este:
- selector { top:valoare; left:valoare; }
- - o valoare de tip numeric, care defineste distanta dintre laturile ferestrei sau a elementului parinte si laturile elementului;
- - o valoare procentuala, care semnifica deplasarea fata de laturile ferestrei sau a elementului parinte;
- - valoarea auto, care permite navigatorului sa calculeze el insusi valoarea.
In cazul in care este vorba despre elemente imbricate, acestea vor fi deplasate solidar cu elementul parinte daca acesta are position:relative.
Iata un exemplu in care o eticheta <h1> este pozitionata la o distanta de 10 pixeli fata de marginile sus si stanga ale unui DIV in interiu caruia se afla:
div { position:relative; }
h1 { top:10px; left:10px; }
</style>
<div>
<h1>Text...</h1>
</div>
3. Pozitionarea in raport cu latura de jos, respectiv dreapta
In unele cazuri este necesara pozitionarea in raport cu laturile de jos, respectiv dreapta. In acest caz originea va fi coltul din dreapta-jos al ferestrei sau al elementului parinte.
Definirea marginilor fata de latura de jos, respectiv din dreapta se face cu ajutorul proprietatilor bottom si right; ele pot lua aceleasi valori ca si "left" si "top", de asemenea pot fi combinate cu acestea.
Forma generala este:
- selector { bottom:valoare; right:valoare; }
4. Pozitionarea in spatiul 3D
Elementele pot primi o a treia dimensiune, si anume asezarea lor in stiva, unele in raport cu altele.
Amplasarea se face in mod automat, incepand cu valoarea 0 si continuand prin incrementare cu o unitate, in ordinea aparitiei lor in documentul HTML si relativ la elementele parinte.
Pentru pozitionarea elementelor in stiva unele peste altele se foloseste proprietatea z-index. Valoarea acestei proprietati fiind relatia tridimensionala a elementului in raport cu alte elemente din fereastra.
Sintaxa generala pentru proprietatea z-index este:
- selector { z-index:valoare; }
In cazul in care continutul elementelor se suprapune, elementul cu numarul de ordine mai mare apare deasupra elementului cu numar mai mic.
Utilizarea unei valori negative determina amplasarea elementului dedesubtul parintelui sau cu atatea niveluri cu cate indica indexul z.
5. Includerea unui element absolut intr-un element relativ
Un element poate fi pozitionat exact in cadrul unei ferestre, sau el poate fi inclus intr-un element cu pozitionare relativa.
In cazul includerii unui element pozitionat absolut intr-un element pozitionat relativ, elementul absolut este pozitionat folosind ca origine coltul din stanga-sus al elementului relativ.
Iata un exemplu de cod HTML in care o eticheta <div> (cu class="absolut") este inclusa (imbricata) in alta eticheta <div> (cu class="relativ"):
...
<div class=”absolut”> ... </div>
...
</div>
.absolut {position:absolute; top:15px; left:0px; }
6. Includerea unui element relativ intr-un element absolut
Cand un element pozitionat absolut este inclus intr-un element pozitionat relativ, primul foloseste ca origine coltul din stanga-sus al parintelui.
In cazul in care un element pozitionat relativ este plasat in interiorul unui element pozitionat absolut, acesta se va deplasa o data cu elementul absolut.
Iata un exemplu de cod HTML in care o eticheta <div> (cu class="relativ") este inclusa (imbricata) in alta eticheta <div> (cu class="absolut"):
...
<div class=”relativ”> ... </div>
...
</div>
.relativ {position:relative; top:10px; left:5px; }