JavaScript a fost dezvoltat prima data de catre firma Netscape, cu numele de Live Script, un limbaj de script care extindea capacitatile HTML, ofera o alternativa partiala la utilizarea unui numar mare de scripturi CGI pentru prelucrarea informatiilor din formulare si care adauga dinamism in paginile web.
Dupa lansarea limbajului Java, Netscape a inceput sa lucreze cu firma Sun, cu scopul de a crea un limbaj de script cu o sintaxa si semantica asemanatoare cu a limbajului Java, si din motive de marketing numele noului limbaj de script a fost schimbat in "JavaScript".
Java Script a aparut din nevoia ca logica si inteligenta sa fie si pe partea de client , nu doar pe partea de server. Daca toata logica este pe partea de server, intreaga prelucrare este facuta la server, chiar si pentru lucruri simple, asa cum este
validarea datelor. Astfel, Java Script il inzestreaza pe client si face ca relatia sa fie un adevarat sistem client-server.
Limbajul HTML ofera autorilor de pagini Web o anumita flexibilitate, dar statica. Documentele HTML nu pot interactiona cu utilizatorul în alt mod mai dinamic, decât pune la dispozitia acestuia legaturi la alte resurse (URL-uri). Crearea de CGI-uri (Common Graphics Interface) – [programe care ruleaza pe serverul Web si care accepta informatii primite din pagina de web si returneaza cod HTML] – a dus la imbogatirea posibilitatilor de lucru. Astfel, un pas important spre interactivizare a fost realizat de JavaScript, care permite inserarea în paginile web a script-urilor care se executa în cadrul paginii web, mai exact în cadrul browser-ului utilizatorului, usurand astfel si traficul dintre server si client. De exemplu, într-o pagina pentru colectarea de date de la utilizator se pot adauga scripturi JavaScript pentru a valida corectitudinea introducerii si apoi pentru a trimite serverului doar date corecte spre procesare.
JavaScript contine o lista destul de ampla de functii si comenzi menite sa ajute la operatii matematice, manipulari de siruri, sunete, imagini, obiecte si ferestre ale browser-ului, link-urile URL si verificari de introduceri ale datelor în formulare. Codul necesar acestor actiuni poate fi inserat în pagina web si executat pe calculatorul vizitatorului.
Dupa lansarea sa, in decembrie 1995, JavaScript si-a atras sprijinul principalilor distribuitori din domeniu, cum sunt Apple, Borland, Informix, Oracle, Sybase, HP sau IBM. S-a dezvoltat in continuare, obtinand recunoastere majoritatii browserelor. Intelegand
importanta scripting-ului web, Microsoft s-a dorit sa ofere suport si pentru JavaScript. Netscape a preferat sa acorde licenta de tehnologie companiei Microsoft in loc sa o vanda, astfel Microsoft a analizat JavaScript, si bazandu-se pe documentatia publica a creat propria sa implementare, "Jscript", care este recunoscuta de Microsoft Internet Explorer.
Jscript 1.0 este aproximativ compatibil cu JavaScript 1.1, care este recunoscut de Netscape Navigator. Totusi, versiunile ulterioare de JavaScript si diversele diferente specifice platformelor de operare au inceput sa dea destule probleme programatorilor web si astfel Netscape, Microsoft si alti distribuitori au fost de acord sa predea limbajul unei organizatii internationale de standardizare – ECMA ; aceasta a finalizat o specificatie de limbaj, cunoscuta ca ECMAScript, recunoscuta de toti distribuitorii. Desi standardul ECMA este util, atat Netscape cat si Microsoft au propriile lor implementari ale limbajului si continua sa extinda limbajul dincolo de standardul de baza.
Pe langa Jscript, Microsoft a introdus si un concurent pentru JavaScript, numit VBScript, realizat pentru a usura patrunderea pe web a programatorilor VB. VBScript este un subset al limbajului Visual Basic. Cu toate acestea JavaScript a devenit cunoscut ca limbajul de scripting standard pentru web.
In general se considera ca exista zece aspecte fundamentale ale limbajului JavaScript pe care orice programator in acest limbaj ar trebui sa le cunoasca :