Functii – 1 2
Functiile ajuta la divizarea mai multor sarcini pe care trebuie sa le faca un program.
O functie poate contine mai multe instructiuni si comenzi care ulterior pot fi utilizate usor si de mai multe ori prin apelarea functiei care le contine.
Daca un program necesita multe linii de cod, folosind functiile putem imparti codul in parti mai mici pe care le putem utiliza separat acolo unde este nevoie.
Pot fi doua feluri de functii:
- predefinite – cum sunt de exemplu: „parseInt(string)”, „parseFloat(string)”, …
- Create de programator
- – care returneaza o valoare
- – care nu returneaza o valoare
1. Crearea (definirea) functiilor
O functie se defineste la inceputul fisierului, in sectiunea head si poate fi folosita in cadrul paginii prin apelarea ei. Scriptul care contine definirea unei functii se adauga in sectiunea „head” pentru a fi siguri ca aceasta a fost incarcata inainte de a fi apelata.
Pentru crearea unei functii se foloseste cuvantul function urmat de numele pe care vrem sa-l dam functiei dupa care putem adauga intre paranteze rotunde argumentele (numite si atribute) functiei (separate prin virgula daca sunt mai multe) si intre acolade corpul functiei care contine codul care trebuie executat.
Forma generala a unei functii este urmatoarea:
- function nume_functie(argument1, argument, …) {
codul care va fi executat
}
Argumentele sunt variabile folosite de functie si a caror valoare este preluata la apelarea functiei.
Atributele nu sun obligatorii, o functie poate fi definita si fara argumente, dar se pastreaza parantezele rotunde, astfel sintaxa unei functii fara argumente este urmatoarea:
- function nume_functie() {
codul care va fi executat
}
2. Instructiunea return
O functie care returneaza un rezultat foloseste pentru aceasta instructiunea return. Aceasta specifica valoarea pe care o returneaza functia cand este apelata.
Iata un exemplu din care pouteti intelege modul de aplicare a instructiunii return:
- function suma(x, y) {
z = x+y;
return z
}
– „suma” reprezinta numele functiei (puteti da orice nume care respecta regulile limbajuli si nu sunt identice cu cele rezervate, cum ar fi „function”), „x, y” reprezinta argumentele functiei a caror valoare este data cand functia este apelata. Intre acolade avem codul care trebuie executat si care, prin instructiunea „return” va returna valoarea lui „z” care reprezinta suma lui „x” si „y”. Astfel valoarea returnata de functia „suma()” va fi valoarea pe care o are „z”.
3. Apelarea functiilor
Dupa ce am creat o functie, pentru a fi folosita, fuctia trebuie apelata.
– O functie care contine argumente se apeleaza in felul urmator:
- nume_functie(argument1, argument, …)
– O functie fara argumente se apeleaza in felul urmator:
- nume_functie()
Observati ca la apelul functiei nu se mai folosesc cuvantul „function” si acoladele
In locul in care am apelat astfel o functie va fi executat corpul acelei functii.
4. Exemple de scripturi cu functii
In continuare studiati exemplele de mai jos, care folosesc functii simple, astfel veti intelege mai bine modul de lucru si executie a unei functii.
– Exemplu 1 – functie fara argument
Urmatorul exemplu prezinta un script care afiseaza un text:
<html>
<head>
<script type=”text/javascript”>
<!–
function exemplu1() {
return document.write(„Bine ati venit!”)
}
//–>
</script>
</head>
<body>
<script type=”text/javascript”>
exemplu1()
</script>
</body>
</html>
– Observati ca functia „exemplu1” a fost definita in sectiunea head a documentului HTML si apoi a fost apelata in sectiunea „body„, unde va afisa textul „Bine ati venit!”
– Exemplu 2 – functie cu un argument
Urmatorul exemplu prezinta un script care la apasarea unui buton deschide o fereastra „alert” care va afisa un text in functie de argumentul transmis.
Specificatie – Sintaxa generala a functiei „alert” din JavaScript este: alert(‘Text’), aceasta deschide o fereastra de atentionare in care este afisat mesajul dintre paranteze „Text”.
<html>
<head>
<script type=”text/javascript”>
<!–
function exemplu2(text) {
alert(text);
}
//–>
</script>
</head>
<body>
<form>
<input type=”button” onclick=”exemplu2(‘Buna dimineata!’)” value=”dimineata” />
<input type=”button” onclick=”exemplu2(‘Buna ziua!’)” value=”ziua” />
</form>
</body>
</html>
Acest cod va afisa in pagina HTML urmatorul rezultat:
– Studiati cu atentie scriptul si modul in care acesta este apelat.
Textul afisat de „alert” este preluat de la valoarea argumentului functiei „exemplu2” care l-a randul lui il preia din ceea ce este scris la apelarea functiei.
– „onclick” (la click) este o comanda JavaScript care specifica momentul cand trebuie sa fie executata functia.
Cand apasati cele doua butoane veti obtine o fereastra ‘Alert’ cu doua mesaje diferite (specificate la fiecare apelare a functiei „exemplu2”)
– Exemplu 3 – functie cu doua argumente
Urmatorul exemplu prezinta un script care la apasarea unui buton deschide o fereastra „alert” care va afisa suma a doua numere.
<html>
<head>
<script type=”text/javascript”>
<!–
function exemplu3(x,y) {
var z = 0;
z = x+y;
return alert(„Suma lui „+x+” si „+y+” este: „+z)
}
//–>
</script>
</head>
<body>
<form>
<input type=”button” onclick=”exemplu3(7, 8)” value=”Suma” />
</form>
</body>
</html>
Acest cod va afisa in pagina HTML urmatorul rezultat:
– Studiati cu atentie scriptul, modul in care au fost combinate: „alert()”, sirul si valoarea argumentelor „x, y”, variabila „z” si modul in care functia „exemplu3” este apelata.
Cand apasati pe buton, veti obtine suma numerelor 7 si 8.
In interiorul functiei pot fi folosite instructiuni complexe, cum ar fi „for”, „if”, „while”; care pot lua decizii diferite in functie de argumentele functiei. Depinde doar de cunostintele si imaginatia dv..
Functii – 2
In aceasta lectie vor fi prezentate trei exemple de scripturi care folosesc functii mai complexe decat cele prezentate in lectia anterioara.
1. Modificarea numarului argumentelor
Cand creem o functie ii definim si numarul de argumente pe care le accepta, lucru de care se tine cont in momentul apelarii ei.
Sunt situatii in care dorim sa transmitem functiei un numar diferit de argumente, care poate fi mai mic sau mai mare decat numarul de argumente pe care le are functia la construirea ei.
Intr-o astfel de situatie putem folosi o valoare prestabilita in interiorul functiei, pentru cazul in care nu sunt transferate argumente.
In continuare va fi prezentat un script care afiseaza un mesaj de salut atunci cand utilizatorul ajunge la o pagina web. Programul afiseaza un anumit mesaj daca recunoaste sau nu numele vizitatorului. Daca „utilizator” nu este „null” variabila a fost definita. Acest lucru este posibil doar daca o valoare, ca ” Media”, este transferata functiei. Daca variabila „utilizator” este egal cu „null” atunci scriptul evita folosirea variabilei in mesajul de salut.
<html>
<head>
<script type=”text/javascript”>
<!–
function mesaj(utilizator) {
if (utilizator!=null) {
document.writeln(„Salut „+utilizator);
}
else {
document.writeln(„Bine ati venit pe site!”);
}
}
//–>
</script>
</head>
<body>
<script type=”text/javascript”>
<!–
document.writeln(„Prima apelare a functiei mesaj() <br />”);
mesaj(„Media”);
document.writeln(„<br />A doua apelare a functiei mesaj() <br />”);
mesaj();
//–>
</script>
</body>
</html>
Acest script va afisa in pagina urmatorul rezultat:
Prima apelare a functiei mesaj()
Salut Media
A doua apelare a functiei mesaj()
Bine ati venit pe site!
– Studiati codul functiei si observati diferenta mesajelor din cele ddoua apelari.
In unele situatii unei functii ii sunt transferate mai multe argumente decat au fost specificate la crearea ei. Valorile argumentelor suplimentare nu sunt pierdute, acestea se stocheaza intr-un tablou (sau „matrice”) numit „arguments” , care exista implicit pentru orice functie.
Toate argumentele sunt pastrate in acest tablou si pot fi extrase in interiorul corpului functiei.
Argumentele functiei „mesaj” sunt stocate in tabloul „mesaj.arguments”. Stocarea se face intr-o ordine asigurata de o „cheie” a carei prima valoare este 0.
Pentru a extrage primul element din tabloul „arguments” al functiei „mesaj” folosim sintaxa „arg1 = mesaj.arguments[0]„, pentru al doilea „arg2 = mesaj.arguments[1]„.
Toate tablourile JavaScript sunt indexate pornind de la 0. Pentru a gasi numarul total de argumente din tablou putem folosi o instructiune speciala „length” care returneaza lungimea (nr. de elemente) unui tablou (numit si „matrice”).
Urmatorul exemplu atribue variabilei „nrArg” o valoare care reprezinta numarul de argumente (elemente) din tabloul „mesaj.arguments”:
- nrArg = mesaj.arguments.length
Folosind instructiunile prezentate mai sus (legate de tabloul „arguments”), putem crea o noua versiune a scriptului din primul exemplu. Aceasta versiune raspunde mai corect in functie de cunoasterea sau nu a numelui utilizatorilor.
<html>
<head>
<script type=”text/javascript”>
<!–
function mesaj(utilizator) {
if (utilizator!=null) {
document.writeln(„Salut „+utilizator);
}
else {
document.writeln(„Bine ati venit pe site”);
}
numarArgumente=mesaj.arguments.length;
if(numarArgumente>1) {
for (var i=1; i<numarArgumente; i++) {
document.writeln(mesaj.arguments[i]);
}
}
}
//–>
</script>
</head>
<body>
<script type=”text/javascript”>
<!–
var utilizator=”Marius”, extraMesaj=”Bine ai revenit”;
var utilizator2=null;
var extraMesaj1=”Vrei sa devii membru ?”;var extraMesaj2=”Te poti inscrie online”;
mesaj(utilizator,extraMesaj);
document.writeln(„<hr>”);
mesaj(utilizator2,extraMesaj1,extraMesaj2);
//–>
</script>
</body>
</html>
Acest exemplu va afisa in pagina web urmatorul rezultat:
Salut Marius Bine ai revenit
Bine ati venit pe site Vrei sa devii membru ? Te poti inscrie online
2. Functii recursive
O functie JavaScript poate fi recursiva, adica se poate autoapela.
O metoda buna de a demonstra capacitatea recursiva a functiilor este rezolvarea unei ecuatii factoriale.
In exemplul urmator avem o functie JavaScript recursiva care afla factorialul unui numar precizat „n” (aici 7):
<html>
<head>
<script type=”text/javascript”>
<!–
document.writeln(„Calculeaza factorialul de 7 prin functie recursiva”)
function factorial(n) {
var rezultat;
if (n>0) {
rezultat = n*factorial(n-1);
}
else if (n==0) {
rezultat = 1;
}
else {
rezultat = null;
}
return(rezultat)
}
//–>
</script>
</head>
<body>
<form>
<input type = „button” value = „Factorial 7″ onclick=”alert(factorial(7))” >
</form>
</body>
</html>
In fereastra browser-ului va apare urmatorul rezultat:
Calculeaza factorialul de 7 prin functie recursiva
– Functia verifica intai daca „n” este mai mare decat 0, apoi in caz afirmativ, „n” se inmulteste cu rezultatul returnat de auto-apelarea functiei cu argumentul „n-1”. Cand „n” ajunge 0, aparitia cea mai imbricata a functiei se incheie si returneaza prima valoare. JavaScript incheie fiecare functie imbricata pana ce ajunge la apelarea initiala a functiei „factorial”, apoi intoarce rezultatul final.